Concertul este o premieră pentru România, având la bază un concept unic, care îmbină muzica clasică cu cele mai noi elemente de tehnologie şi video mapping, transmit organizatorii.
"Muzica se sincronizează cu tehnologia de ultimă generație în spectacolul inovator susținut de superstarul internațional Angela Gheorghiu, la Zilele Bucureștiului. Formatul inedit al evenimentului din Piața Constituției, în care întreaga scenă este acoperită în totalitate de proiecții, creează iluzia unui film 3D, unde acordurile muzicii se îmbină într-un joc de culoare și lumini cu proiecții de video mapping"
Evenimentul, organizat de Primăria Capitalei prin Arcub, are loc în aer liber, iar accesul publicului este gratuit.
La Metropolitan Opera în La Traviata, cu James Valenti
Angela Gheorghiu s-a născut în Adjud, pe 7 septembrie 1965. Şi-a făcut debutul internaţional în 1992, la Royal Opera House, în La Bohème. În acelaşi an, a debutat la Metropolitan Opera New York şi la Opera de Stat din Viena. La Royal Opera House a cântat pentru prima dată La Traviata, în 1994.
Angela Gheorghiu a fost o prezenţă constantă în săli de operă şi de concert din New York, Londra, Paris, Salzburg, Berlin, Tokyo, Roma, Seul, Veneţia, Atena, Sao Paolo, Los Angeles, Lisabona, Valencia, Palermo, Balbeck, Amsterdam, Kuala Lumpur, Zürich, Viena, Salzburg, Madrid, Barcelona, Valencia, Praga, Montreal, Toronto, Moscova, Ljubljana şi Shanghai. A înregistrat numeroase discuri la case precum Decca şi EMI, iar în martie 2015, Warner Classics a lansat o colecţie aniversară - 25 de ani de carieră -, cuprinzând 8 CD-uri şi 1 DVD, intitulată Autograph.
În Tosca
Licenţiată a Universităţii de Muzică din Bucureşti în 1990, câştigă Concursul Internaţional Belvedere şi debutează în Boema, la Cluj.
Anul 1992 adaugă în palmaresul său debuturi internaţionale cu rolurile Zerlina la Covent Garden, Adina la Viena, Mimi la Metropolitan.
În 1994 este aleasă de Georg Solti pentru a o încarna pe Traviata la Covent Garden: un extraordinar triumf.
1996. Se căsătoreşte cu Roberto Alagna formând un duo legendar. După mai multe separări cuplul divorţează în 2013.
În 1998 obţine un contract în exclusivitate cu EMI Classics, după ce fusese artista Casei Decca. Acest an mai înseamnă şi triumful la Metropolitan al Angelei, alături de Roberto Alagna, în Romeo şi Julieta, cât şi cu noua producţie Traviata.
Alături de Jonas Kaufmann
2000. Rolul titular Tosca, în filmul cu acelaşi titlu, sub direcţia lui Benoît Jacquot. Alături de Roberto Alagna şi Ruggero Raimondi abordează acest rol pe scena de la Covent Garden.
2002. Triumfă la Londra, alături de Roberto Alagna, în La Rondine, producţie reluată adesea.
În Adriana Lecouvreur
2010. Premiera cu Adriana Lecouvreur la Londra, împreună cu Jonas Kaufmann, devenit după aceea unul dintre partenerii săi preferaţi de scenă în nenumărate alte producţii.
În iulie 2011 a cântat rolul principal în Tosca pe scena londoneză, într-o distribuţie de excepţie, sub bagheta lui Antonio Pappano. În septembrie 2011 a revenit la Londra pentru reluarea producţiei Faust, spectacol transmis în direct în cinematografele din întreaga lume. Sezonul de transmisii în cinema 2011/2012 al Royal Opera House a debutat cu trei producţii având-o pe Angela Gheorghiu în rolul principal: Faust, în direct (septembrie 2011), Adriana Lecouvreur (octombrie 2011) şi Tosca (noiembrie 2011).
Pe 28 octombrie 2011 a cântat la gala de redeschidere a Teatrului Balşoi din Moscova, la invitaţia preşedintelui rus Dmitri Medvedev (spectacol transmis în direct în cinematografe din toată lumea şi online).
La finele anului 2011 apare Homage to Maria Callas, o colecţie de arii din opere italiene şi franceze, programul fiind inspirat de cariera şi înregistrările Mariei Callas. Repertoriul, care include arii din La Bohème, Faust, I Pagliacci, Il Pirata, Samson et Delilah, La Wally, Carmen, Andrea Chenier, Le Cid, Medea, Adriana Lecouvreur şi La Traviata, demonstrează înclinaţia Angelei Gheorghiu pentru rolurile pentru soprana lirică, spinto şi pentru mezzo soprană, roluri de care este puternic legată emoţional. Habanera este un duet peste timp al Angelei Gheorghiu cu Maria Callas (folosindu-se o înregistrare a Mariei Callas din 1963).
2015. Premiera cu Charlotte din opera Werther la Staatsoper Wien, în regia lui Andrei Şerban, la pupitru Frederic Chaslin, iar parterner de scenă, tenorul francez Jean-François Borras. Un fulminant succes.
Tenorul Teodor Ilincăi
"Mă bucur că debutul meu are loc chiar în oraşul în care opera lui Massenet s-a auzit pentru prima dată şi sper ca reprezentaţiile pe care le vom oferi acum publicului vienez să scrie o pagină frumoasă în istoria acestei partituri. Opera îţi oferă un privilegiu rar - acela de a crea experienţe muzicale proaspete cu partituri centenare, de a debuta în noi formule şi în noi spectacole, iar această continuă înnoire mă încarcă, la rândul său, de emoţie şi energie", mărturisea soprana.
Angela Gheorghiu a cântat în toate marile opere din lume, la New York, Philadelphia, Londra, Paris, Salzburg, Berlin, Tokyo, Roma, Seul, Veneţia, Atena, Monte Carlo, Chicago, Sao Paolo, Los Angeles, Lisabona, Valencia, Palermo, Amsterdam, Kuala Lumpur, Zürich, Vienna, Salzburg şi multe altele.
Pentru cariera ei strălucită, Angela Gheorghiu a primit mai multe distincţii, printre care La Medaille Vermeille de la Ville de Paris şi titlurile de Ofiţer al Ordinului Artelor şi Literelor, dar şi de Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor, acordate de Guvernul francez. În decembrie 2010, Angela Gheorghiu a devenit Doctor Honoris Causa al Universităţii de Arte din Iaşi. În acelaşi an, Angela Gheorghiu a fost decorată cu Ordinul Steaua României în grad de Comandor - cea mai înaltă decoraţie acordată de către preşedintele României. În octombrie 2012, Angela Gheorghiu a primit Medalia Nihil Sine Deo din partea Regelui Mihai I al României, pentru promovarea valorilor culturii româneşti în străinătate.
Dirijorul Eugene Kohn
Într-un interviu din Diapason, Angela Gheorghiu se confesează, vorbind despre partenerii săi de scenă, cât şi despre regizorii cu care împărtăşeşte aceeaşi etică artistică. Ea îşi începe astfel destăinuirile: ”Niciodată nu am rupt relaţiile mele cu România. Veneam dintr-o lume de muzicieni, eram încă din copilărie pregătită pentru muzică. Bineînţeles, ştiu că sunt, fără îndoială, cea mai mare celebritate provenită din această naţiune. Dar nu există nimic constrângător în relaţiile pe care le-am avut cu ţara mea, nimic din amărăciunea pe care a putut-o resimţi Enescu. Şansa mea a fost căderea comunismului care a coincis cu sfârşitul studiilor mele, când aveam deja primele contracte cu străinătatea, încă înainte de a obţine diploma. (...) Şi astăzi am impresia că România se clasează pe primele locuri în competiţiile artistice şi sportive. Cu tenacitatea proprie şi resursele «ţărilor mici». Când mi-am început cariera, profesoara mea, Mia Barbu, m-a prevenit: «Întrucât eşti româncă, tu trebuie să faci de două ori mai mult faţă de alţii pentru a fi recunoscută!». La BBC, pe locurile unde am copilărit, a fost făcut un reportaj intitulat Angela Romanian Journey . De atunci am nenumăraţi fani şi sunt mândră să spun că Prinţul Charles a făcut un mic pelerinaj în Transilvania şi Moldova pentru a descoperi peisajele uimitoare şi viaţa de la ţară, cu aromele ei unice în Europa. Aş vrea să spun că dacă francezii îi înţeleg pe Ionesco, Cioran şi Enescu, mai ales pentru că au ales Parisul, ei nu sunt, din acest motiv, singurii artişti români. Şi să-i îndemn să-i citească pe Bacovia sau pe Eminescu, pe Nichita Stănescu, Mircea Cărtărescu, pe genialul Petre Ţuţea, să-i asculte pe Paul Constantinescu, Pascal Bentoiu, Nicolae Bretan... Să te gândeşti la numărul incredibil de mare de talente lirice născute pe acest pământ de mai bine de un secol, de la Hariclea Darclée la Virginia Zeani sau Alexandru Agache!”.
Întrebată de jurnalist despre relaţiile ei cu regizorii, care nu au fost întotdeauna cele mai comode, cum s-a întâmplat la Madrid cu Pier Luigi Pizzi, soprana a răspuns: ”Nu ne-am înfruntat. Am plecat. Nu-mi place să lupt. Accept sau nu accept. Îmi dădusem acordul pentru Traviata, fără să văd proiectul, întrucât aveam încredere. Ajungând la repetiţii, am descoperit pe scenă SS-işti. Scuzaţi-mă, i-am spus regizorului, nu credeţi că înşelăm istoria? Dacă geniul dumneavoastră este superior celor ale lui Dumas şi Verdi, de ce nu aţi scris o nouă operă? La fel mi s-a întâmplat şi cu Faust de la English National Opera, în care Peter Gelb voia să mă distribuie la MET cu Jonas Kaufmann. Nu ar fi fost decât un fiasco. (…) Opera este mai întâi un text care a inspirat compozitorului acel lucru unic şi minunat pe care noi trebuie să-l servim, muzica. Această muzică prinde viaţă graţie cântăreţilor care şi-au dedicat viaţa ca s-o înveţe, să-i descopere poezia. În sfârşit, ea este adusă de către dirijori care îşi consacră ştiinţa lor pentru a realiza fuziunea atât de dificilă între voce şi orchestră. Iar la final, ea este ilustrată de punerea în scenă. Când s-a montat Traviata, Georg Solti asculta cum sună vocile din fiecare colţ al teatrului. Înainte de o nouă producţie, Richard Eyre asista la toate spectacolele mele pentru a vedea cum mă mişc pe scenă şi a-mi alege costumele. Cine mai face asta astăzi? Eu nu exist pentru a servi fantasmele domnului sau doamnei X. Îl revăd pe Jonas Kaufmann urlând ca o furtună în loja sa de la Carnegie Hall, unde am dat un concert, învăţând cum trebuie să-l facem pe Faust. Apoi a acceptat. (...) L-am întrebat de ce acceptă aceste lucruri. I-am spus: nu-ţi dai seama că îţi faci rău nu numai ţie, ci şi altor cântăreţi?...”.
O seară de neratat
Angela Gheorghiu este ascultată mereu în franceză şi în italiană, dar niciodată în repertoriul germanic sau slav, deşi operele lui Ceaikovski sau Janacek i se potrivesc de minune.
”Am cântat şi lieduri în germană. Am abordat-o pe Tatiana din Evgheni Oneghin atunci când eram studentă, dar în română. A cânta în ruseşte sau în chineză mi se pare acelaşi lucru. Sunt impresionată de artiştii care livrează magnifice interpretări învăţând un rol din punct de vedere fonetic, deşi mie mi se pare frustrant. Am nevoie de a înţelege şi de a resimţi fiecare din cuvintele pe care le cânt, întrucât ele sunt la baza muzicii. Încep să-mi pun întrebări atunci când am o problemă, dar atunci când ajung în teatru sunt sigură pe mijloacele mele. Nu am acea frică inhibantă. E necesară o puternică concentrare, o perfectă atenţie la tot ce se întâmplă în jur, la replicile colegilor, la ridicarea baghetei dirijorului şi întotdeauna îmi asum o imensă responsabilitate faţă de rol. Să desacralizezi sublimul, să promovezi vulgaritatea pe scenă ca şi în televiziune a devenit o profesie învăţată în micile teatre din Germania acum 30 de ani, care a asigurat salarii frumoase acelor directori care conduc acum marile scene. La fel ca în politica din România, în care într-o zi eşti într-un post, mâine în altul, dar mereu aceleaşi capete. Şi puţin contează dacă nu ştii muzică!”
Angela Gheorghiu și tenorul Teodor Ilincăi, care au susținut împreună concerte de succes la Valladolid, Londra și Bodrum, vor fi acompaniați de Filarmonica George Enescu, alături de care marea soprană a cântat în trecut la Royal Opera House Muscat din Oman, precum și la Ateneul Român și în țară.
Teodor Ilincăi este astăzi deja un artist respectat pe marile scene ale lumii. A cântat la Covent Garden, la Viena si pe alte scene faimoase ale Europei. Ascensiunea sa fulminantă are izul unei poveşti a unui copil minune. Bucovineanul, care cânta de la 6 ani, este tenorul preferat de Angela Gheorghiu pentru duete.
Începând din 2006, Ilincăi a devenit membru al Corului Operei Naţionale Bucureşti. A studiat cu profesori importanţi cum ar fi soprana Georgeta Stoleriu şi a participat la mai multe "masterclassuri" cu George Crăsnaru, Leontina Văduva, Viorica Cortez sau baritonul Eduard Tumagian.
Era solist la Operă de un an sau doi şi a primit un telefon în care i s-a explicat că s-a îmbolnăvit un tenor de la Hamburg. Ilincăi abia debutase în Macbeth de Verdi, la Bucureşti. Impresarul Luiza Petrov îl avea în vedere pe Ilincăi mai demult şi a apelat la el pentru concertul din Germania, unde acesta s-a bucurat de un succes răsunător. După succesul de la Hamburg, a auzit de el cunoscutul Ioan Hollender, care l-a chemat la Viena să susţină un concert, cu Nabucco. Calitatea şi muzicalitatea vocii sale l-au ajutat pe Ilincăi să obţină primul loc la Concursul de Tenori din Szczecin - Polonia în 2008 şi locul al doilea la Francisco Viñas, o prestigioasă competiţie internaţională de canto, desfăşurată la Barcelona, în anul 2010.
Dirijorul spectacolului va fi maestrul newyorkez Eugene Kohn, cu care Angela Gheorghiu concertează încă de la începutul carierei sale.
Eugene Kohn şi-a început cariera ca acompaniator la pian pentru staruri de operă ca Maria Callas, Franco Corelli, Luciano Pavarotti şi Renata Tebaldi. A studiat dirijatul cu Fausto Cleva, Thomas Schippers şi Erich Leinsdorf.
După câţiva ani de experienţă la orchestre regionale, a început să dirijeze frecvent la New York’s Metropolitan Opera şi apoi la operele din Viena, Hamburg, Berlin, Paris, Roma, Napoli, Barcelona, Buenos Aires, dar şi orchestre de talie mondială.
Între 1992 şi 1997 a fost şef de orchestră la Opera din Bonn. Din 1994 până în 2001 a fost şi Director Muzical al Puerto Rico Symphony, unde este acum Maestru de Orchestră Emerit. Eforturile sale alături de această orchestră au fost răsplătite prin creştearea audienţei.
Eugene Kohn îşi împarte timpul între opera şi muzica simfonică şi a dirijat recent cele mai importante lucrări de Mahler şi Stravinsky.
A dirijat, de asemenea, în câteva înregistrări pe video şi CD cu Placido Domingo, inclusiv editarea premiată de EMI, Roman Heroes avec London Symphony, şi Opera Gala cu RuthAnn Swenson, Thomas Hampson şi Philharmonia Orchestra.
El a interpretat propriul rol ca acompaniator al Mariei Callas în filmul lui Callas Forever, al lui Zeffirelli (2002).
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
