Trupa Depeche Mode revine în România pentru a susține un concert pe Cluj Arena în 23 iulie 2017. Concertul, organizat de Emagic, face parte din Global Spirit Tour, turneu care promovează albumul Spirit, pe care formația l-a lansat în luna martie 2017.
Concertul va fi deschis de Maya Jane Coles, producător și DJ din Marea Britanie. Depeche Mode a mai concertat de două ori în România: primul show a fost în 2006, în capitală, iar cel din 2009, programat tot la Bucureşti, a fost anulat, din cauza unor probleme de sănătate ale solistului vocal Dave Gahan. Trupa s-a întors în 2013 la Bucureşti.
Concertul de la Cluj încheie Global Spirit Tour care i-a adus pe Dave Gahan, Martin Gore şi Andy Fletcher în faţa a peste 1,5 milioane de fani din 32 de oraşe din 21 de ţări europene.
Au trecut 37 de ani de când Depeche Mode inflamează scenele lumii întregi.
Depeche Mode, care înseamnă libertate, este cu siguranţă una dintre cele mai influente trupe din istorie, cu peste 100 de milioane de albume vândute şi concerte susţinute în faţa a mai mult de 30 de milioane de fani din întreaga lume. Recent, trupa a fost nominalizată pentru a fi inclusă în Rock Hall of Fame în 2017.
Prezentând melodia cu care au cucerit America
De la Music for the Masses lansat în 1987, care le-a permis să ajungă în topul SUA — un obiectiv urmărit de multe trupe de la britanicii Beatles la U2 — Depeche Mode a început să se adreseze unui public tot mai numeros.
Trupa britanică, mai în formă ca oricând, revine cu Spirit, cel de-al 14-lea album de studio, prin care regii "new wave" se reinventează și fac apel la spiritul de revoltă, are un puternic mesaj politic şi vrea să tragă un semnal de alarmă căci umanitatea se află pe o pantă alunecoasă.
La patru ani după Delta Machine, care lăsa impresia de plafonare a trioului britanic după atâția ani, acest nou album ilustrează o recuperare a vitalității în registrul electro-rock al trupei.
Pionieri ai pop-sinteticului, de la începutul anilor 1980, ei au făcut să evolueze acest gen până la reintroducerea prin forță a riffurilor de chitară de la începutul anilor 1990, cu cel mai bun album al lor Violator și cel următor, Songs of Faith and Devotion.
Dave Gahan şi Martin Gore
Foarte mulți artiști își reclamă influența de la celebrul trio compus din Dave Gahan, Martin Gore și Andrew Fletcher.
Spirit impresionează prin piese precum Cover Me sau The Worst Crime, și dovedește o coerență și o densitate atât în privința liniei sonore cât și a textelor.
Întrebându-se unde sunt “spiritualitatea” și “revolution”, în cântece precum Going Backwards și Where's the Revolution, Depeche Mode trimite la temele clasice pe care le-a neglijat în ultimul timp. Și deși conținutul nu este obligatoriu politic, piese ca Poorman sunt o aluzie la pozițiile anticapitaliste din Construction Time Again de la începutul anilor 80.
Concert Depeche Mode în Bucureşti în 2013
Depeche Mode este un group de new wave britanic, originar din Basildon, comitatul Essex. A fost format în 1979, de adolescenţii Vince Clarke şi Andrew Fletcher, care s-au hotărât să-şi centreze activitatea pe noul instrument numit sintetizator, puţin folosit la acea vreme în Marea Britanie, care răsuna atunci în ritmurile rock. Lor li se adăuga Martin L. Gore, iar trupa a primit iniţial numele de Composition of Sound, căreia i s-a alăturat şi vocalistul David Gahan. Membrii grupului s-au hotărât să-şi schimbe numele şi au descoperit sintagma Dépęche mode, numele unei reviste franţuzeşti, nume sub care vor rămâne în istoria muzicii.
Primele compoziţii le-au fost refuzate de Casele de discuri care nu apreciau folosirea excesivă a sintetizatoarelor.
Touring the Angel la Bremen în 2006
Cel care i-a lansat a fost Daniel Miller care i-a invitat să semneze un contract cu casa sa, Mute Records în 1981. În acelaşi an, Depeche Mode a cunoscut primul său succes în Europa cu Just Can't Get Enough, în anii 1984-1985 fiind apreciaţi şi în Statele Unite, cu single-ul People Are People.
Succesul stilului lor synthpop este constant până în 1990, cu albumul Violator, care includea titluri ca Personal Jesus, Policy of Truth şi, mai ales, Enjoy the Silence.
Anii 1990 sunt marcaţi însă de dependenţa de droguri, supradoza şi încercarea de sinucidere a solistului principal, Dave Gahan, care va fi dezintoxicat abia în 1996, dar şi de plecarea lui Alan Wilder în 1995. Grupul care numără acum numai trei membri, continua să lanseze albume - Ultra în 1997, Exciter în 2001, Playing the Angel în 2005, Sounds of the Universe în 2009 şi Delta Machine în 2013.
Dave Gahan
Cântecele grupului sunt compuse aproape în totalitate de Martin L. Gore, excepţie făcând albumul, Speak and Spell, ale cărui piese i se datorauîn primul rând lui Vince Clarke, care a plecat însă destul de repede pentru a fonda Yazoo şi apoi Erasure.
Din 2005, solistul Dave Gahan participă la scrierea câtorva cântece. Depeche Mode se clasează de 50 de ori în UK Singles Chart şi mai multe albume sunt declarate numărul 1 în Marea Britanie, în Statele Unite şi în diferite ţări europene.
În concert la Viena
În 1981, Depeche Mode lansa primul său single, Dreaming of Me, care s-a clasat în Top 75 eglezesc, urmat, la puţin timp de New Life, primul adevărat succes în Anglia. La sfârşitul aceluiaşi an, Just Can't Get Enough a devenit un hit şi în Anglia, şi la nivel internaţional. Aceste titluri erau extrase din albumul Speak and Spell, în care sintetizatoarele au rolul preponderent.
Depeche Mode la New York în 2016
Al doilea album al grupului, apărut la sfârşitul anului 1982, este marcat de single-ul See You, care a ajuns pe locul 6 în Top 40. La începutul anului următor, un single, Get the Balance Right!, care nu apare în niciun album, lasă să se prevadă o schimbare a direcţiei muzicale a trupei.
Aportul artistic al lui Alan Wilder este vizibil în albumul Construction Time Again (1983), în care acesta semnează două titluri: The Landscape is Changing şi Two Minutes Warning. Este albumul în care apar primele exemple de influenţă a muzicii industriale germane, iar cuvintele capătă o turnură politică. Construction Time Again este un adevărat succes în Marea Britanie, atestat de un Disc de Aur, şi se clasează în mai multe ţări europene pe primele locuri, mai ales în Germania und albumele trupei încep să fie produse de Studio Hansa.
Dragostea, religia, sexualitatea, plictiseala devin temele predilecte ale compoziţiilor lui Martin L. Gore, confirmând gustul lui pentru muzica germană, zgomotele puternice şi percuţiile reci devenind marcă a trupei.
În această linie, în 1984, apare single-ul care asigură grupului Depeche Mode anvergura internaţională: People Are People. Cel mai mare succes este înregistrat în Statele Unite, unde ajunge în Top 20. El anunţă un nou album, Some Great Reward.
Succesul din Statele Unite determină şi apariţia unui nou album, cu acelaşi titlu, lansat exclusiv în America şi Canada în 1984.
Some Great Reward a cunoscut şi el un oarecare succes internaţional. După People Are People, piesa Master and Servant cunoaşte onorurile cunoscutelor hit-parades. Din toamna anului 1984 până în vara anului 1985, Depeche Mode organizează un turneu care îi duce până în Japonia.
Succesul este consolidat de lansarea, la sfârşitul lui 1985, a unei prime compilaţii oficiale, regrupând single-urile editate încă de la începutul formaţiei, printre care hitul Shake the Disease. Grupul cucereşte o mare popularitate în Scandinavia, Italia, Franţa şi Germania, devenind una dintre formaţiile new-wave anglofone cele mai bine cotate, alături de Tears for Fears, Duran Duran, Eurythmics, Simple Minds, Talk Talk sau The Cure. În acelaşi an, a participat la Rock in Athens, un festival excepţional organizat de ministerele Culturii din Grecia şi Franţa, constând într-o serie de concerte ale formaţiilor new wave celebre ale momentului.
În primăvara anului următor, apare albumul Black Celebration, al cărui prim extras, Stripped, confirmă orientarea către o muzică mai întunecată. Albumul confirmă reputaţia trupei în Anglia şi în America, unde grupul este considerat o formaţie underground, în timp ce în Europa este perceput ca o producţie mai comercială.
Dave Gahan în concert la Amsterdam
Grupul scoate un album pe an şi membrii lui decid să-i solicite fotografului olandez Anton Corbijn o schimbare a imaginii.
1987 a marcat încă o etapă în cariera trupei. Depeche Mode a publicat single-ul Strangelove, care anunţa un nou album, apărut în anul următor, Music for the Masses, deschis de piesa Never Let Me Down Again, un rock sintetic virând către onirismul negru. Piesa devine cu timpul imnul concertelor Depeche Mode din întreaga lume. Ea intră în Top 40 american şi obţine în numai câteva luni, un Disc de Aur, şi, mai târziu, unul de Platină.
Acest succes prilejuieşte un mare turneu, mai ales în Statele Unite, pe care cineastul american D.A. Pennebaker îl imortalizează în documentarul 101, filmat pe stadionul Rose Bowl din Pasadena în prezenţa a 70.000 de spectatori. Depeche Mode a devenit “primul grup de pop electronic capabil să umple un stadion”. Un album live al turneului, intitulat, de asemenea, 101, apare în primăvara anului 1989 şi devine Disc de Aur în Franţa în 24 de ore. În acelaşi an, cei patru muzicieni încep să lucreze, în studioul de la Milano la un nou album, care se va numi Violator, în care se regăsesc titlurile Personal Jesus, Policy of Truth, World in My Eyes, Halo, Waiting For The Night şi mai ales single-ul care rămâne una dintre piesele celebre ale repertoriului formaţiei Enjoy the Silence. Autorul ei, Gore, mărturisea că în această perioadă avea 10 teme preferate: “relaţiile umane, dominarea, dorinţa, dragostea, binele, răul, incestul, păcatul, religia, imortalitatea”. Primul extras al albumului, Personal Jesus, are un succes fulminant. Cântec rock, construit în jurul unui riff de chitare, este o combinaţie neaşteptată de ritmuri puternice cu melodia simplă şi marcată de un slogan, mai curând decât refren, Reach out and touch faith. Titlul a fost idea lui Gore care, citind o biografie a lui Elvis, a aflat că Priscilla Presley îşi numea soţul “Isus-ul meu personal”. Melodia a fost apoi preluată de mulţi artişti printre care Johnny Cash şi Marilyn Manson. Un alt single, Enjoy the Silence, a ajuns pe locul 6 în topurile din Marea Britanie şi în Top 10 peste Ocean, aducând trupei Discul de Aur prin victoria la Categoria Best Single în cadrul Brit Awards din 1991. Albumul, apărut în primăvara anului 1990, s-a vândut în peste 10 milioane de exemplare, dintre care 4 milioane în Statele Unite.
Pentru a promova albumul, Depeche Mode organizează Turneul World Violation, care va avea peste tot un număr record de spectatori: 42.000 de bilete, vândute în câteva ore, pentru concertul de la Giants Stadium din New York, 48.000 în numai jumătate de oră, pentru un show pe Dodger Stadium din Los Angeles.
În 1991, Depeche Mode contribuie cu piesa The Death's Door, la banda originală a filmuluiJusqu'au bout du monde, de Wim Wenders.
Următorul album este lansat în 1993 şi se intitulează Songs of Faith and Devotion. I Feel You, Walking in My Shoes, Condemnation şi In Your Room aparţin unui rock mai dur. Corişti de gospel şi o secţiune de coarde intervin în aceste piese şi succesul este cel aşteptat în Anglia şi în unele ţări europene, dar primirea lui rămâne totuşi rezervată.
În 1997, Depeche Mode revine cu single-ul Barrel of a Gun care anunţă apariţia unui nou album, Ultra, care se clasează nr. 1 în Germania şi Anglia şi în Top 5 din Statele Unite. Urmează, în 2001, albumul Exciter, foarte bine vândut în pofida câtorva comentarii critice severe. El prilejuieşte un nou turneu, Exciter Tour.
Anii 2000 înseamnă un nou elan al trupei. Playing the Angel, album apărut în 2005, este salutat de critică, iar turneul organizat pentru promovarea lui, Touring the Angel, este cel mai mare din cariera trupei, cu nu mai puţin de 123 de concerte în 33 de ţări.
Depeche Mode în 2006
La sfârşitul anului următor, este lansată o compilaţie, audio şi video, intitulată Best Of, iar în 2008 este înregistrat cel de al 12-lea album, Sounds of the Universe, lansat în primăvara lui 2009. El este caracterizat de sonorităţi îndrăzneţe care pun în valoare compoziţiile lui Gore, dar şi pe cele ale lui Dave Gahan. Primul extras, Wrong, are masive sonorităţi sintetice, iar pentru al doilea, Peace, videoclipul a fost filmat în România, protagonistă fiind actriţa Maria Dinulescu. Turneul intitulat Tour of the Universe 2009, include şi un concert pe Stade de France, iar în Belgia trupa este cap de afiş al festivalului TW Classic Werchter, în timp ce în Elveţia sunt programate trei concerte.
În 2016, este anunţat titlul unui alt album, ce va apărea în 2017: Spirit. Lansarea lui va fi precedată de single-ul Where's the Revolution. Albumul are parte de o primire favorabilă din partea criticii. Q Magazine îl consideră “cel mai energic album Depeche Mode din ultimii ani”.
Concert la Berlin în 2017
Depeche Mode înseamnă libertate
Martin Gore a declarat că numele albumului vine de la un vers al piesei Fail, Our Spirit has gone: “Sintagma aceasta este una dintre temele albumului. Sper ca spunând asta să îi ajut pe oameni să gândească şi poate reuşim să aducem ceva spirit înapoi”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
