O tehnică de manipulare folosită în bazarurile orientale e folosită pe scară largă în România europeană. Nu doar de supermarketuri, ci mai nou și de bănci. Cum am descoperit-o, în ING Bank? Simplu.
Mi-am deschis cont la ING Bank, acum ceva ani, fiindcă era aproape de casă. La vreo sută, două de metri. De fapt, chiar la doi metri distanță de mine, în persoana unui agent care bătea din ușă în ușă, ca să aducă clienți băncii portocalii. Nu am ținut cont că sediul central al băncii e muuult mai departe, undeva prin Amsterdam, iar la noi, din punct de vedere juridic, funcționează doar o sucursală a unei bănci din străinătate. Nici nu am dat crezare celor care spuneau că, în caz de faliment, o să-mi fie greu să mă înțeleg cu fondul de garantare în neerlandeză.
Cert e că banca, atât de apropiată de casă, s-a tot îndepărtat: întâi și-a închis sediul din cartier, apoi pe cel din centru, acum trebuie să bat jumătate de oraș ca să ajung la ghișeu, într-un parter de bloc, fără locuri de parcare în preajmă. Sper să nu fie necesar să fac checking, la Otopeni, pentru o cursă pe Schiphol.
Dar, nu-i așa, trăim online, ne administrăm conturile prin internet banking… deci, muncim pentru bănci. Fără plată. De când ING a renunțat la sedii și casieri, reducându-și cheltuielile cu chiria și salariile angajaților, pentru că eu și ceilalți clienți le-am luat locul, nu am constatat și o scădere a dobânzilor sau comisioanelor. Așa se întâmplă și în supermarket, unde lucrăm cu jumate de normă la Cassă, tot fără plată, și la fast-food, unde activăm ca piccolo și debarasori, mai bine mă întorc la vizita în chestiune.
Pentru că s-a demagnetizat cardul, cu un an și jumătate înainte de expirare, mă duc la bancă să îl schimb. Aveți home-banking sau aplicație? Internet-banking da, aplicație pe mobil, nu. Mail pe mobil. Nu. Am CI la mine, am venit la sediul dv, de ce îmi trebuie? Nu mai lucrăm cu hârtii, dacă nu semnați online nu putem să vă schimbăm cardul. Bun așa, îmi zic, au făcut economie și la imprimante, poate nu vor crește comisioanele de administrare și dobânzile, dacă reușesc să elimine mai repede absolut toate cheltuielile.
Dar, nu asta mi s-a părut interesant spre revoltător, ci tehnica de manipulare folosită în relația cu clienții. O vedeți, sau mai bine zis o auziți în mall-uri, în magazinele alimentare, în hipermarketuri: muzica urlând în boxe. S-a constatat că asta crește vânzările-bombardarea creierului cu informații scade discernământul, lăsând să acționeze emoția, în vreme ce ritmul antrenant antrenează febra cumpărăturilor, cum s-ar zice.
Bine, bine, dar într-o bancă, de ce ar bubui muzica în difuzoare? În sucursala în care am fost să schimb cardul (patru măsuțe, înghesuite de două bancomate), din trei clienți (era plin, normal, că se tot închid sediile), din trei clienți doi făceau credite. O fi ok să-i zăpăcească boxele în timp ce discută afaceri? BNR e de acord, sau trebuie cerut acordul Băncii Centrale din Olanda?
Chiar, în sucursala ING Bank din Assen, oraș pe care îl cunoaștem datorită coifului de la Coțofenești, se ascultă aceleași piese tehno-dance, ca în sectorul 1, pe Bd. Ion Mihalache?
