Statele Unite controlează 75% din puterea globală de calcul, în timp ce Uniunea Europeană are doar 5%. În dialog cu DC News, europarlamentarul Andi Cristea avertizează că reglementările excesive nu pot suplini lipsa banilor și prezintă măsurile urgente prin care România poate deveni un pol de tehnologie prin proiectul RO AI Factory, nu o simplă piață de consum.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a spus că avansul tehnologic trebuie să aibă limite etice și să sprijine omul, fără să îl elimine din procesul decizional.
„Poziția Europei este clară. Dorim să valorificăm la maximum IA pentru a îmbunătăți societatea noastră, calitatea vieții și productivitatea noastră. Sunt optimistă și cred că IA are potențialul de a aduce beneficii umanității dacă o folosim corect. Însă, la fel ca orice nouă tehnologie puternică, IA prezintă atât posibilități, cât și riscuri. Dacă nu abordăm aceste riscuri, nu vom putea niciodată să valorificăm potențialul IA. (...)
Vă voi da un exemplu din domeniul social. Screeningul prin mamografie reduce mortalitatea cu aproximativ 30–40 % în rândul femeilor care participă la aceste examinări. Depistarea precoce este esențială. Aici poate interveni IA. Mamografia asistată de IA poate identifica mai devreme și mai multe cazuri de cancer în timpul screeningului. Și, ca urmare, mai multe femei pot supraviețui. Așadar, avem nevoie de IA în domeniul sănătății.
Dar și în acest caz, trebuie să o facem într-un mod european. Însă vreau ca medicul meu să aibă acces instantaneu, prin intermediul inteligenței artificiale, la toate datele necesare pentru a stabili cel mai bun diagnostic sau pentru a alege cea mai bună opțiune terapeutică? Da, desigur. Dar vreau ca medicul meu să fie un robot asistat de inteligența artificială? Nu, bineînțeles că nu. Nu vreau ca un robot să-mi spună dacă am cancer sau nu. Ideea este că inteligența artificială trebuie să le ofere medicilor noștri mijloace suplimentare, nu să îi înlocuiască. (...)
Abordarea noastră este clară. Ne dorim IA. Ne dorim ca IA să creeze mai multă valoare într-un mod mai responsabil și la un cost mai mic și cu un consum redus de energie. Dar, mai presus de toate, ne dorim o IA care să țină cont de voința umană”, a declarat Ursula von der Leyen în Parlamentul European.
Andi Cristea: „Discutăm despre protecție împotriva unei tehnologii pe care nu o construim noi”
Într-un dialog cu DC News, europarlamentarul Andi Cristea susține poziția Executivului european privind rolul medicilor, însă atrage atenția asupra riscului ca sistemele algoritmice să ia decizii automate.
„Da, sunt de acord, iar exemplul mamografiei arată bine de ce. Inteligența artificială poate salva vieți, poate scurta timpul până la diagnostic și poate aduce servicii medicale de calitate și în zone unde lipsesc specialiștii. În România acest lucru contează enorm, pentru că diferențele dintre marile orașe și mediul rural sunt încă foarte mari. Nu ne permitem să pierdem un asemenea instrument.
Pentru mine, limita este clară: decizia care schimbă viața unui om trebuie să rămână la un om. Diagnosticul, o sentință, acordarea unei prestații sociale sau a unui credit și concedierea cuiva nu pot fi lăsate unui algoritm pe care nimeni nu îl poate explica și pentru care nimeni nu răspunde.
De altfel, aceasta este și logica legislației europene. AI Act cere pentru sistemele cu risc ridicat mecanisme efective de supraveghere umană, astfel încât o persoană competentă să poată înțelege, monitoriza și, atunci când este necesar, ignora sau opri rezultatul sistemului. Pentru modelele de uz general cu risc sistemic sunt prevăzute evaluări ale modelului, testare adversarială, raportarea incidentelor și măsuri de securitate cibernetică.
Altfel spus, AI poate să recomande, să analizeze și să semnaleze, dar răspunderea trebuie să aibă un nume și un prenume.
A doua limită ține de date și de libertăți. În cazul datelor medicale, discuția nu este doar despre consimțământ, ci despre existența unui temei legal, limitarea scopului, minimizarea datelor, securitate și control asupra accesului. Iar în spațiul public trebuie să avem reguli foarte clare împotriva manipulării, impersonării și conținutului sintetic înșelător. Știm deja din experiența alegerilor recente cât de vulnerabile sunt democrațiile la campaniile coordonate online.
Din 2 august 2026, normele europene de transparență cer, între altele, identificarea anumitor deepfake-uri și a unor categorii de conținut generat sau manipulat prin AI.
Dar aș adăuga ceva la ce spune președinta Comisiei. Problema Europei nu este că folosește prea repede inteligența artificială. Problema este că o produce prea puțin. Noi discutăm despre cum să ne protejăm de o tehnologie pe care, în mare parte, nu o construim noi ci este dezvoltată, finanțată și operată în principal sub alte jurisdicții”, a spus Andi Cristea pentru DC News.
Dependența de corporațiile din SUA: Un singur grup privat valorează cât bugetul Uniunii pe 7 ani
Referitor la propunerile privind o posibilă încetinire a dezvoltării celor mai avansate sisteme, Andi Cristea prezintă discrepanțele financiare.
„Nu cred într-o încetinire generală a dezvoltării inteligenței artificiale și vă spun de ce, cu cifre. Cred însă că trebuie să separăm două lucruri foarte diferite: dezvoltarea și adoptarea AI în economie, unde Europa trebuie să accelereze, și dezvoltarea modelelor de frontieră cu capabilități potențial sistemice, unde sunt justificate praguri de siguranță mult mai stricte.
Inclusiv declarația Ursulei von der Leyen trebuie citită în această cheie. Ea a vorbit despre „pacing the frontier” și despre modelele de frontieră și sistemele autorecursive, nu despre oprirea unui spital care introduce AI în radiologie, a unei fabrici care optimizează producția sau a unui IMM care automatizează procese administrative.
Bugetul multianual al Uniunii Europene, pentru șapte ani și 27 de state membre, este de aproximativ 1.200 de miliarde de euro. Cam atât valorează, fiecare în parte, oricare dintre cele șase mari companii americane de tehnologie. Un singur grup privat cântărește cât întreaga Uniune pe șapte ani.
Europa anunță planuri de investiții în AI de ordinul a 10 miliarde de euro din bani publici, la care speră să adauge încă 10 miliarde din surse private. Doar în acest an, companiile americane care dezvoltă inteligența artificială și infrastructura pentru ea investesc în jur de 700 de miliarde de dolari. Nu vorbim de o diferență de câteva procente. Vorbim de o diferență de scară.
Iar la capacitatea de calcul, care este să spunem așa, materia primă a acestei industrii, aproximativ 75% din puterea de calcul a lumii se află în Statele Unite. Uniunea Europeană are în jur de 5%.
În aceste condiții, a cere o încetinire a dezvoltării AI înseamnă a le cere altora să ne aștepte. Nu o vor face. Dacă frânăm singuri, nu facem lumea mai sigură, ci devenim mai dependenți de tehnologia altora, și ajungem să importăm și regulile lor, și valorile lor.
Există totuși o diferență între a încetini și a controla. La modelele cele mai puternice, cu efecte sistemice, sunt necesare testarea înainte de lansare, transparența și cooperarea internațională, așa cum există în aviație sau în industria farmaceutică. Asta nu înseamnă să stăm pe loc, ci să avansăm în siguranță. Și regulile trebuie să fie simple și previzibile, ca să nu îi sufoce pe cei mici. Un start-up din Cluj sau din Iași nu are armata de juriști a unui gigant tehnologic.
Adevărul incomod este că Europa rămâne relevantă în industriile trecutului, în automobile, chimie, mașini-unelte, și este aproape irelevantă în discuția despre tehnologiile viitorului. Nu regulile ne vor scoate din această situație. Investițiile ne vor scoate”, explică Andi Cristea.
România, pe ultimul loc din UE la adoptarea tehnologiei în companii: Planul în 5 pași
Provocarea majoră pentru România rămâne trecerea de la statutul de simplă piață de desfacere la cel de pol regional de calcul și cercetare. În opinia eurodeputatului, România are resurse umane competitive, dar suferă din cauza lipsei investițiilor de stat.
„România are un atu real: oamenii. Avem ingineri și programatori foarte buni, universități tehnice solide și companii românești care au demonstrat că pot concura la nivel global. Nu suntem însă suficient de pregătiți la nivel de stat. Digitalizarea administrației merge greu, investițiile în cercetare sunt printre cele mai mici din UE, iar mulți tineri talentați pleacă.
Concret, cred că România ar trebui să facă cinci lucruri:
Să intre în cursa pentru capacitate de calcul. Dacă Europa are 5% din puterea de calcul a lumii, România trebuie să își asigure partea ei din acest 5% și să contribuie la creșterea lui. Trebuie să participăm activ la programele europene de supercalcul și la rețeaua de „fabrici de AI”, ca cercetătorii și firmele românești să aibă acces la infrastructură fără să depindă exclusiv de furnizori din afara Europei.
În 2025, doar 5,2% dintre firmele românești cu cel puțin 10 angajați declarau că folosesc tehnologii AI, față de o medie europeană de 20%. România era pe ultimul loc în Uniune la acest indicator.
Să crească finanțarea pentru cercetare și să lege universitățile de industrie, cu programe care să îi țină pe cei mai buni specialiști în țară. România a investit în 2024 aproximativ 0,5% din PIB în cercetare-dezvoltare, față de media UE de 2,2%. Suntem, împreună cu Malta, la cel mai scăzut nivel din Uniune. De la 0,5% din PIB pentru cercetare-dezvoltare nu putem pretinde să concurăm cu economii care investesc de câteva ori mai mult. Nu este suficient nici să finanțăm articole academice. Avem nevoie de granturi pentru transfer tehnologic, laboratoare comune universitate-industrie, acces la compute și capital pentru firmele care ies din universități și vor să se scaleze.
Să treacă de la strategie la proiecte. România are o strategie națională pentru AI, dar are nevoie de proiecte-pilot vizibile, mai ales în sănătate (screening, telemedicină), în administrație și în agricultură. Statul poate deveni unul dintre cei mai importanți clienți pentru AI românesc.
La 1 septembrie 2026 a început oficial proiectul RO AI Factory, parte a programului EuroHPC. Infrastructura va fi găzduită la ICI București, împreună cu Politehnica București și un consorțiu care include, între alții, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca și institute de cercetare. Proiectul prevede achiziția unui supercomputer optimizat pentru AI și acces pentru cercetători, start-up-uri, IMM-uri și instituții la calcul de înaltă performanță, dezvoltare și antrenare de modele, spații de date și instrumente AI. Asta schimbă puțin întrebarea. România nu mai trebuie doar să decidă dacă intră în această cursă; a intrat. Întrebarea este dacă va transforma această infrastructură într-un ecosistem economic real.
Să investească în educație digitală și în recalificare, pentru că tranziția trebuie să fie echitabilă. Oamenii ale căror locuri de muncă se schimbă din cauza IA nu trebuie lăsați în urmă.
Avem oameni foarte buni, dar ca pondere în economie baza nu este atât de mare pe cât ne place uneori să credem: specialiștii ICT reprezentau 2,8% din populația ocupată în România în 2024, comparativ cu 5% la nivelul UE. Trebuie să formăm oameni nu numai ca utilizatori de platforme LLM, ci în machine learning, matematică, ingineria datelor, cybersecurity, electronică, proiectarea centrelor de date și operarea infrastructurii HPC. Și trebuie să avem programe serioase de recalificare pentru profesiile care vor fi transformate de automatizare.
Să ceară la Bruxelles mai multă ambiție, nu doar mai multe reguli. În negocierile pentru viitorul buget multianual, România trebuie să susțină ca partea dedicată tehnologiei, cercetării și infrastructurii digitale să crească semnificativ.
Europa are deja în construcție cel puțin 19 AI Factories, iar InvestAI urmărește mobilizarea a 20 de miliarde de euro pentru dezvoltarea AI. România trebuie să fie prezentă acolo unde se decid amplasarea infrastructurii, standardele, finanțarea și accesul la resursele europene de calcul. România poate fi parte din acest proiect european. Dar diferența dintre a fi o piață care consumă AI și o economie care produce valoare cu AI se va face prin investițiile pe care le facem în următorii câțiva ani. Europa își construiește acum, sau nu își construiește, suveranitatea tehnologică. România trebuie să fie parte din acest proiect, nu doar o piață de desfacere pentru el”, conchide Andi Cristea.