[/caption]
Pe 25 ianuarie aproape 200 de oameni au fost ucisi sau raniti grav pe un aeroport din Moscova in urma unui atentat sinucigas. Spre deosebire de alte acte teroriste macelul nu a fost revendicat explicit de nimeni si nici nu s-a facut vreo revendicare. Dupa numai doua zile, presedintele tunisian Ben– Ali era alungat de populatie de la putere. Occidentul constata uimit ca tinerii revolutionari fusesera mobilizati prin retelele de socializare Facebook si Twitter. Apoi, ca la un semn miscarile s-au extins cu rapiditate in tot nordul Africii, dar si in Orientul Apropiat. Au fost contaminate Algeria, Libia, Siria, Iordania, Yemenul si desigur Egiptul.
Cel mai important aliat al Statelor Unite in ultimele trei decenii in lumea musulmana, Hosni Mubarak, a fost pus sub un mare semn de intrebare. Sprijinit deschis de Statele Unite, la inceputul revoltei, Mubarak este lasat acum sa se descurce singur.
Motivele pentru care un milion de oameni se bat cu pietre pe strazile din Cairo sunt, dincolo de religie, profund umane: saracie impinsa la extrem, lipsa oricarei sperante, foamete pur si simplu. Egiptul o tara saraca, ale carei venituri provin in principal din exploatarea Canalului de Suez si din turismul la Marea Rosie, isi hraneste cu mare greutate cei 84 milioane de locuitori.
Un teren fertil pentru fundamentalisti islamici. Sponzorizati in principal de Iran, ei au oferit celor mai saraci tineri alimente si invatatura, transformandu-i intr-o exceptionala masa de manevra, fanatica, nepasatoare in fata mortii.
Omenirea se afla in fata unei crize comparabile doar cu cea izbucnite dupa 11 Septembrie. Un Egipt islamist care va incalca tratatul de pace cu Israelul va provoca reactia militara dura a Ierusalimului. Probabil ca Statele Unite si Marea Britanie vor interveni si ele. Ar putea izbucnii razboi regional, cu participare mondiala. Toate celulele teroriste al-Qaeda din lumea occidentala vor fi activate. Teroristi vor incerca sa aduca razboiul din nordul Africii la Paris, la Londra, la Washington.
Conform standardelor, in toate statele unde au izbucnit revolte erau la putere dictatori, uneori sangerosi. Disparitia acestora nu duce la instaurarea unor democratii la fel ca in Europa de est ci, mult mai probabil, la regimuri fundamentaliste la fel ca in Iran. Adica un statecondus dupa sharia – legea musulmana: pentru furt se taie mana, pentru adulter pedeapsa este lapidarea in piata publica, buzele rujate sunt taiate, unghiile vopsite sunt smulse. Experienta din Irak, si mai ales Afganistan, a demonstrat ca democratia de tip occidental nu prinde in tarile musulmane. Ajungem din nou la aceasi problema care s-a pus dupa 11 septembrie: convietuirea pasnica intre civilizatii este o problema de dialog si sprijin reciproc, nu una de ocupatie militara.
Evenimentele in desfasurare acum par bine gandite si nu sunt menite sa se sfarseasca rapid. Se prea poate ca al-Qaeda sa fi pregatit lumii occidentate un alt 11 septembrie. Ceea ce vedem acum s-ar putea sa fie inceputul creari unui stat arab unic cu sute de milioane de locuitori, o contrapondere la SUA, UE, Rusia si China. Adica infaptuirea unei idei care a luat prima data fiinta in secolul 19.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
