Marile resurse ale gândirii social-estetice a lui Eminescu, concepția despre lume și viață a poetului, protestul său romantic față de scepticismul contemporanilor, față de falsele idealuri și valori sau a lipsei totale de idealuri, indignarea poetului, revolta lui romantică viciilor incurabile – care urâțeau până la desfigurare fața societății contemporane lui – își găsesc o expresie artistică desăvârșită în cele cinci ,,Scrisori" eminesciene. Prin densitatea ideilor, prin sinteza tuturor categoriilor eminesciene și a procedeelor artistice, ,,Scrisorile" eminesciene reprezintă punctul de vârf a puterii de gândire și a capacității de creație a poetului. Apariția lor constituie o cotitură revelatoare în creația poetică eminesciană, ele aparținând acelei perioade când geniul eminescian evoluează vertiginos către ,,Luceafărul".
„Eminescu nu e desuet sau expirat. Opera lui continuă să impresioneze printr-o bogăție, diversitate, complexitate și intensitate. Unele poeme s-au ofilit și nu ne mai spun mare lucru, dar pe multe le redescoperim surprinși de farmecul și modernitatea lor, sau de forța vizionară și expresivitate extraordinară. Din păcate, eminescologia ca disciplină aproape că nu mai există. Simbolic, marele poet continuă să rămână în conștiința colectivă. Ironizat de unii, compromis de alții, mitul eminescian e autentic și „rezilient". Eminescu a influențat marii noștri poeți, inclusiv avangardiștii interbelici și chiar dacă poetul e mai puțin citit astăzi, continuă să ne reprezinte la vârf și o va face multă vreme", scria într-un articol conferențiar universitar doctor Paul Cernat.
Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
