Lecturi de vară

Magdalena Popa Buluc / 22 iun 2017 / 16:50 Salveaza PDF Comentarii
Vanessa şi sora ei
Vanessa şi sora ei

“Vanessa şi sora ei”


Sâmbătă, 24 iunie, la ora 17:00, sunteţi aşteptaţi la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, la lansarea romanului Vanessa si sora ei de Priya Parmar, bestseller al editurii la Bookfest 2017.

Spectaculos şi plin de detalii ce reuşesc să reînvie un interval-cheie din istoria literaturii secolului XX, romanul spune povestea relaţiei tumultuoase a pictoriţei Vanessa Bell cu sora sa, faimoasa scriitoare Virginia Woolf. Sub forma unor consemnări din jurnalul său intim, în care îşi notează inclusiv observaţii legate de propria pictură, de lecturi şi discuţii intelectuale, dar şi de experienta maternităţii, cartea impune o serie de portrete ale membrilor Grupului Bloomsbury, bine documentate şi extrem de vii.

La eveniment vor vorbi prof. dr. Mihaela Anghelescu Irimia, director de studii al Centrului de Studii Culturale Britanice patronat de Universitatea din Bucureşti şi Consiliul Britanic din Romania, Irina Horea, una dintre cele două traducătoare ale romanului, şi Sandra Ecobescu, presedintele Fundaţiei Calea Victoriei. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comănescu, director general Humanitas Fiction.

Romanul Vanessa si sora ei a intrat imediat după publicare în topurile de vânzări americane şi a fost inclus pe listele celor mai bune titluri ale anului 2015. Ediţia în limba română a apărut în colecţia „Raftul Denisei“, traducerea fiind semnată de Irina Horea şi Antoaneta Ralian.

Londra, 1905. După moartea părinţilor, surorile Stephen, Vanessa şi Virginia, împreună cu fraţii mai tineri, Thoby şi Adrian, se mută într-o casă din avangardistul cartier Bloomsbury. În jurul lor se va forma un cerc de artişti şi scriitori remarcabili, tineri boemi, nonconformişti, care vor intra în legendă drept Grupul Bloomsbury. Dar totul se schimbă când Vanessa se îndrăgosteşte pe neaşteptate şi sora ei se simte abandonată. Posesivă până la obsesie, carismatică şi manipulatoare, de o inteligenţă excepţională, Virginia a trăit mereu înconjurată de atenţia şi afecţiunea surorii sale; fără acestea, poate oricând să cadă pradă tendinţelor autodistructive. În vreme ce tragedia şi trădarea ameninţă să le destrame familia, Vanessa trebuie să ia o decizie prin care să-şi protejeze propria fericire.

„Romanul Vanessa si sora ei e scris într-un ritm năvalnic, cu mult farmec şi vivacitate. Cartea ne invită să ne familiarizăm cu acel moment al istoriei când minţi strălucite s-au ciocnit şi din coliziunea aceasta au luat naştere forme noi în lumea artelor şi a literelor. Dar ceea ce vrăjeşte cititorul cu adevărat e relaţia dintre cele două surori, mereu într-un echilibru precar, provocând schimbări profunde, ireversibile, în sufletele lor. Pregatiţi-vă să fiţi copleşiţi de acest roman”, îndeamnă Paula McLain, autoarea bestsellerului Soţia din Paris.

Priya Parmar s-a născut în 1974, tatăl său fiind indian, iar mama americancă din California. A absolvit Mount Holyoke College, în Massachusetts, unde a studiat cu poetul Iosif Brodski. A mers pentru un an la Oxford University, pentru a se înscrie in cele din urma la University of Edinburgh, unde a obţinut un masterat şi ulterior un doctorat în literatură engleză şi teatru. A fost editor freelancer şi a debutat în 2011 cu romanul Exit the Actress, despre Nell Gwyn, actriţa din perioada Restauraţiei şi amanta regelui Carol al II-lea al Angliei. A doua ei carte, Vanessa şi sora ei (Vanessa and Her Sister, 2014), care creionează magistral începuturile Grupului Bloomsbury şi relaţia dintre Virginia Woolf şi sora ei, Vanessa Bell, a devenit imediat bestseller. Priya Parmar trăieşte în Hawaii şi la Londra.

 

(w670) Cartea ogl

 

Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară universală cu “Cartea oglinzilor”


Thrillerul lui Eugen Ovidiu Chirovici s-a vândut în 20.000 de exemplare în Germania la doar o zi de la apariţia în librării. De asemenea, romanul este bestseller în Olanda şi Italia. O recenzie de cinci stele din Brazilia, ţara în care Cartea Oglinzilor este bestseller la sectiunea Thriller/Mystery şi o alta în Culture-Tops din Franţa vorbesc despre succesul international al volumului. “Un thriller psihologic, e simplu când se înhamă la el un roman care trăieşte în Marea Britanie. Dar acest lucru nu este decât o aparenţă, o iluzie. Este un mare thriller psihologic, un puzzle plin de subtilitate… “ scrie cunoscutul critic Serge Bressan. Cartea oglinzilor este unul dintre cele cinci romane selectate anul acesta pentru Prix Relay, aflat la a 40-a ediţie, un premiu printre ai cărui câştigători se află Celeste Ng, Jeffrey Archer, Antoine Laurian şi Eduardo Manet.

Volumul care a luat cu asalt marea piaţă internaţională de carte Cartea Oglinzilor este singurul titlu al unui scriitor român ale cărui drepturi de publicare au fost vândute în peste 38 de ţări, printre care Marea Britanie, SUA, Germania, Franţa, Italia, Spania,  iar criticii se întrec în elogii la adresa românului.

Scriitorul Eugen Ovidiu Chirovici a năucit lumea literară cu primul său roman în limba engleză considerat, potrivit The Guardian,“un fenomen editorial internaţional. Cartea a fost senzaţia Târgului de la Frankfurt, în 2015.

În thrillerul Cartea Oglinzilor, facem cunoştinţă cu Peter Katz, agentul literar care în cei cinci ani de carieră a evaluat sute de manuscrise. Niciunul dintre acestea însă nu a reuşit să îi stârnească interesul precum fragmentul trimis de misteriosul Richard Flynn. Student la Princeton la vremea când se petrec faptele din povestirea lui, Richard oferă atât de multe detalii despre uciderea profesorului Joseph Wider, încât Katz nu ştie ce să creadă: oare autorul manuscrisului este criminalul sau doar are informaţii care pot duce la elucidarea cazului?

„Inteligent şi sofisticat. O crimă povestită aşa cum Picasso picta tablouri”, apreciază Lee Child.

 

(w670) Ii urasc,


„Îi urăsc, mă! O antologie a pamfletului. De la cronicarii munteni la Pamfil Şeicaru


Magda Răduţă, autoarea volumului, inventariază şi analizează numele importante din istoria pamfletului românesc, care sunt apoi chemate la apel prin câteva dintre textele lor emblematice.

Cititorii aflaţi la Librăria Humanitas Cişmigiu, au aflat ce au avut de împărţit cu lumea sau cu contemporanii lor cronicarii munteni, comisul Ionică Tăutu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac, Ion Heliade-Rădulescu, Eminescu, Caragiale, Arghezi, N.D. Cocea, Ion Vinea, E. Lovinescu, Petre Pandrea, Isac Ludo şi Pamfil Şeicaru.

„În lunga sa istorie, începând cu satirele antice şi cu oratoria de tribună, pamfletul e, covârşitor, un discurs social al înfruntării: o probă a actualităţii, un denunţ al relei alcătuiri din lumea prezentului, un protest direct, public şi vehement. E născut din indignarea în faţa nedreptăţilor şi nu se dă înapoi de la nimic, riscând totul ca să le demaşte. Singur martor, şi încă neputincios, al iremediabilului dezastru, pamfletarul nu poate fi altfel decât atroce şi spumegat. El stă singur în «colţul adevărului», neascultat de nimeni şi cu atât mai vehement, cu cât dezastrul e mai întins.
Antologia de faţă cuprinde o selecţie de texte pamfletare româneşti de până la al Doilea Război Mondial, care încearcă să dea imaginea unui gen practicat cu pasiune şi vervă în întreaga literatură şi publicistică de la noi. Începând cu arţăgoşii cronicari munteni, care fac pamflet din temperament şi din loialitate, până la înfruntările din gazetele interbelice, în traseul pamfletului românesc se citesc, simultan, istoria confruntărilor sociale şi dificilul drum către modernizarea formelor instituţionale româneşti, dar si modificările pe care discursul literar le înregistrează în acelaşi timp cu socialul căruia îi aparţine şi asupra căruia actionează.
Majoritatea pamfletelor antologate aici sunt texte care au intrat în literatură din gazetărie, purtându-şi în egală măsură actualitatea şi indignarea care îmbracă forma unei violenţe verbale dezlănţuite (şi uneori insuportabile – numai că pentru pamflet norma e insuportabilul). Citite în înşiruirea lor cronologică, pamfletele aduc la lumină şiruri vechi şi lungi de strâmbătăţi: monarhi cruzi şi demnitari dintr-o ierarhie ticăloşită, la Radu Greceanu, N.D. Cocea, Petre Pandrea, Pamfil Şeicaru, clerici fatarnici la Arghezi, legi prost alcătuite la Ion Heliade-Rădulescu, Mihai Eminescu şi, iarăşi, Arghezi. E imaginea, cu totul întunecată, a unor vinovăţii pe care pamfletarii le denunţă neobosit, în invective spumegate, de aproape două secole”, scrie Magda Răduţă.

“Scrisul Magdei Răduţă e variat, expresiv şi răsplătitor. Avem de-a face, în mod evident, nu doar cu un om pasionat de obiectul cercetării, ci şi cu un stilist. Ea nu oferă cititorilor profilul unui filolog pedant şi dornic să epateze, ci rezultatul unei munci aşezate, duse la capăt cu lumina pe chip. Un cercetător care scrie despre floretiştii cuvântului are la rândul său floreta la brâu”, apreciază Radu Paraschivescu

Magda Răduţă s-a născut la Ploieşti în 1977. A studiat la Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti (specializarea română-franceză) şi la École des Hautes Études en Sciences Sociales (DEA în sociologie literară). Este lector universitar la Departamentul de Studii Literare al Facultăţii de Litere, Universitatea Bucureşti. A publicat volumul „Nici mănuşi, nici milă“: Trei pamfletari interbelici (Editura Universităţii din Bucureşti, 2013) şi articole pe teme de istorie şi sociologie literară românească, în mai multe volume colective şi reviste de specialitate din România, Franţa şi Italia. A tradus din limba franceză din Jón Kalmann Stefánsson, André Gide, Sandrine Treiner, Salomon Malka, Martha Bibescu etc.

 

(w670) anii_frigu

 

“Anii frigului”


Joi, 22 iunie, la ora 19, va fi lansat, la Libraria Humanitas de la Cişmigiu, romanul Anii frigului de Dan Stanca. La eveniment vor participa, alături de autor, criticii literari Andreea Răsuceanu şi Angelo Mitchievici şi scriitorul Radu Paraschivescu.

„Atlet al realismului ezoteric şi campion al tristeţilor metafizice, Dan Stanca este cel mai dostoievskian (şi eliadesc) scriitor din peisajul nostru literar. De peste trei decenii se luptă narativ cu demonismul, erezia, vinovăţiile năucitoare şi ispăşirile halucinante. Indiferent că-i vorba de mistică, politică, sexualitate, de ocultism, legionarism, alcoolism, alchimie, gazetărie, simbologie sau guénonism, el alcătuieşte frenetic scenografii fantaste, şubrezite de ispite abisale, iniţieri morbide, deprimism hipnotic, hierogamii şi hierofanii delirante. Proza lui pare că rivalizează sufleteşte cu lupta biblică din Vadul de la Peniel.

Imaginaţi-vă, acum, un «Fenomen Piteşti» conjugal (cu o soţie tortionară), corelat cu destinul aiuritor al lui Sandu Tudor, stranietatea iniţiatică a grupării Rugului aprins de la mânăstirea Antim, sculptori atinşi de «tipologia deznădejdii şi deformării», dispariţii magice din puşcăria Aiudului, şocante inserturi erotice de tantrism punitiv, plus un final paradoxal – totul textuat cu sarcastica ambiguitate de personajul... Hector Noroaie! Altminteri, o lecţie tulburator parabolică de ce poate însemna, în istorie, ca şi în destinul individual, coincidenţa contrariilor”, afirmă criticul Dan C. Mihăilescu.

Dan Stanca s-a născut în 30 septembrie 1955 la Bucureşti. A debutat în 1992 cu romanul Vântul sau tipatul altuia şi a publicat până acum alte 23 de romane, printre care: Apocalips amânat (1997), Morminte străvezii (1999, apărut şi în limba maghiară), Ultimul om (1999), A doua zi după moarte (2003), Noaptea lui Iuda (2007), Cei calzi şi cei reci (2008), Jurnalul aşteptării (2014), Ghetsimani '51 (2015), recompensate de-a lungul anilor cu trei premii ale Uniunii Scriitorilor din Romania, doua premii ale Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti si mai multe premii ale revistelor literare.

 

(w670) Scrieri-pe

“Scrieri pentru Regnabit”


René Guénon şi-a început colaborarea cu revista Regnabit în 1925, în ultimii ani petrecuţi în Franţa înainte de a se muta în Egipt, unde a contribuit cu 19 articole referitoare la simbolismul Inimii şi la simbolismul universal şi tradiţional al Centrului Lumii. Guénon şi-a comentat participarea la Regnabit declarând că aceasta a constituit pentru el oportunitatea de a se aşeza „într-un mod mai specific în perspectiva tradiţiei creştine, cu intenţia de a arăta concordanţa perfectă pe care o are cu celelalte forme ale tradiţiei universale”.

Până atunci, Guénon se ocupase în mică măsură de simbolismul creştin, după cum ne arată lista primelor sale cărţi publicate. Volumul de faţă reuneşte astfel toate articolele scrise de Guénon între 1925 şi 1927, anul în care şi-a încetat colaborarea cu Regnabit, completând o importantă parte a operei acestui mare autor.

Volumul cuprinde articolele Inima Sacră şi legenda Sfântului Graal, Despre cateva simboluri ermetico-religioase, Verbul si simbolul, Arborii paradisului, Inima cu raze si inima in flacari, Ideea de centru in traditiile antice, Reforma mentalitatii modern, Omphalos-ul, simbol al centrului, Inima Lumii in Cabala ebraica, Pamantul Sfant si Inima Lumii, Consideratii asupra simbolismului (I), Consideratii asupra simbolismului (II), Inima si creier, Despre simbolismul pestelui, Emblema Inimii Sacre intr-o societate secreta Americana, O contrafacere a catolicismului, Centrul lumii in doctrinele extrem-orientale.

René Guénon s-a născut la 15 noiembrie 1886, în Blois. În 1904 a venit la Paris, înscriindu-se la Colegiul Rollin, ca student la matematică. În 1908, Guénon frecventa deja „şcolile" ocultiste ale epocii. Iniţiat în Francmasonerie, în Ordinul Martinist, student al Şcolii Hermetice a lui Papus, el a devenit o figură cunoscută în mişcarea ezoterică de atunci; în 1909 ajunge membru al Bisericii Gnostice, cu numele Palingenius.

Perioada 1908-1912 este foarte enigmatică. Superiores Incogniti îl învestesc pe René Guénon cu funcţia de restaurator al Tradiţiei primordiale în Occident, mai precis cu rolul de transmiţător şi tălmăcitor al adevărurilor absolute, în vederea modificării mentalităţii occidentale. Între 1909 şi 1912, realizarea metafizică (cel puţin teoretică) a lui Guénon era un fapt împlinit, dovadă fiind articolele scrise de el atunci, articole care prevestesc cărţile de mai târziu. Întrucât iniţierea sa era una „universală", Guénon a „particularizat-o", ajungând iniţiat în hinduism, daoism şi masonerie; iar în 1911-1912 s-a ataşat de tradiţia islamică, luand numele „slujitorul Unicului", Abdel Wahed Yahia.

Deşi opera sa ca sâmbure spiritual, dar şi ca expunere discursivă era deja constituită, abia după zece ani Guénon a început să-şi publice cărţile. Primul Război Mondial l-a împiedicat să se manifeste mai repede şi doar în 1921 îi apare prima carte, despre tradiţia hindusă. În deceniul următor, el şi-a publicat toate scrierile fundamentale şi tot acum devine „inima" şi „intelectul" revistei Études Traditionnelles.

În 1930 părăseşte definitiv Franţa, stabilindu-se pentru tot restul vieţii la Cairo. Deşi „sihăstrit" în Egipt, Guénon a continuat să exercite o influenţă peremptorie asupra Occidentului. Articolele lunare ce apăreau în Études Traditionnelles, corespondenţa de o vastitate uluitoare şi cărţile scrise în perioada celui de-al Doilea Război Mondial au completat opera sa.

Deşi a declarat răspicat că nu accepta discipoli, René Guénon a influenţat pe mulţi prin opera sa. Cel mai valoros colaborator al său a fost Ananda Coomaraswamy; scrierile acestuia sunt, după ale lui Guénon, cele mai puternice şi mai sincere din domeniul tradiţional, cele care pot fi luate ca referinţă fără nicio ezitare. Dar cea mai mare speranţă (din punct de vedere iniţiatic) Guénon şi-a pus-o în Frithjof Schuon, care, convertit la islam, a instituit o „cale initţiatică" pentru Europa. Acestei căi i s-au ataşat românii Mihai Vâlsan şi Vasile Lovinescu. Printre alţi „învăţăcei" mai cunoscuţi îi vom menţiona pe Titus Burckhardt si pe Martin Lings. Mihai Vâlsan a devenit, după moartea lui Guénon, redactor-şef al revistei Études Traditionnelles şi a început publicarea operei postume a acestuia.

După o suferinţă fizica intensă, René Guénon părăseşte lumea aceasta la 7 ianuarie 1951.

 

(w670) copilaria-

 

Bogdan-Alexandru Stănescu despre “Copilăria lui Kaspar Hauser” la București


Joi, 22 iunie, de la ora 19:00, Editura Polirom și Cărturești Verona vă aşteaptă în Grădina secretă la o întîlnire cu Bogdan-Alexandru Stănescu și romanul său Copilăria lui Kaspar Hauser, publicat în colecția „Ego. Proză” a Editurii Polirom.

Roman de maturizare, roman al deformării, 12 povestiri cu acelaşi narator, toate aceste variante sunt corecte şi, în acelaşi timp, departe de a descrie cu exactitate Copilăria lui Kaspar Hauser, o reinterpretare a motivului literar al copilului crescut de lupi. Romanul lui Bobiţă, pasager al tramvaielor ceauşiste, explorator al vechilor crematorii şi al şantierelor din Berceni, este şi unul dedicat Bucureştiului, surprins în perioada sa de trecere de la socialismul luminos la democraţia originală. Dar cea mai importantă rămâne explorarea memoriei într-o proză ce se hrăneşte din materia vâscoasă a melancoliei.

Tătuţu Ion MaiorescuBalkanBarbutCrematoriulSpre Ciocăneşti, CălăraşiDuhul din lampăScriu despre AshberyPopa MihaiNinge în TyriaPlaying it hardKnossos

Bogdan-Alexandru Stănescu (n. 1979) este scriitor, eseist, traducător, editor, preşedintele Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti (FILB). A debutat cu cronică literară în revista Luceafărul (1999), pe când era junior editor al Ziarului de Duminică. A publicat proză scurtă în majoritatea antologiilor „Prima mea…” de la Editura ART. În 2010 a publicat împreună cu Vasile Ernu volumul Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc (Polirom), iar în 2012 a debutat ca poet, cu volumul Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul (Cartea Românească), nominalizat la premiile revistei Observator cultural şi la premiile Radio România Cultural pe anul 2012. În 2013 a publicat la Editura ART volumul Enter Ghost. Scrisori imaginare către Osip Mandelştam, iar în 2014, cel de-al doilea volum de poeme, anaBASis(Cartea Românească), nominalizat la premiile Radio România Cultural. Din 2012 este doctor în literatură, cu teza Emil Botta: Ars moriendi. A tradus din Alberto Manguel, James Joyce, Tennessee Williams, William Faulkner, Sandra Newman, Edward Hirsch şi Paul Auster.

 

(w670) Trei istor

Filosofia ca vocație a incertitudinii, la Seneca Anticafe!


Editura Trei vă invită miercuri, 28 iunie 2017, de la ora 19.00, la Seneca Anticafe, la evenimentul Filosofia ca vocație a incertitudinii. Un dialog despre rosturile filosofării într-o lume high tech cu Laurențiu Staicu, Sorin Costreie și Constantin Vică. Discuția va fi moderată de Magdalena Mărculescu.

Evenimentul este prilejuit de lansarea volumului Trei istorii metafizice pentru insomniaci de Laurențiu Staicu.

Viața fiecăruia dintre noi se desfășoară pe fundalul unor narațiuni sau teorii filosofice discrete și insesizabile, care ne oferă sens și ne îndrumă în momentele de cumpănă.

Au o istorie fascinantă și uneori extrem de agitată, care stă mărturie pentru strădaniile noastre de a înțelege lumea și de a o transforma într-un mediu familiar.

Cartea ne prezintă istoriile a trei dintre aceste narațiuni, cunoscute mai mult filosofilor, cu toate că ele încearcă să ofere răspuns la întrebări tulburătoare și de o importanță covârșitoare pentru noi toți: de ce există lumea, în ce constă identitatea persoanei, ce este realitatea.

“Se spune că filosofia s-ar fi născut din mirare, din întrebările pe care ni le-am pus nouă înşine sau unii altora, nedumeriţi în faţa miracolelor lumii. Pentru noi, cei de azi, nu e mare filosofie să răspundem la întrebarea «de ce plouă?», de pildă. Dar pentru primii oameni, ploaia, focul, lumina şi întunericul erau fenomene cu adevărat misterioase, de nepătruns şi se cereau cumva explicate… În căutarea unor răspunsuri la asemenea întrebări, oamenii au ajuns, la un moment dat, la filosofie. Sau, mai bine zis, întrebările pe care ni le-am pus despre lume au fost rafinate şi şlefuite, cu timpul, până când au ajuns să devină întrebări filosofice”, explică autorul.

Laurențiu Staicu este profesor de filosofie la Universitatea din București și consilier filosofic în cadrul Asociației Române de Filosofie Practică.

 

(w670) Autobiogra

 

“Autobiografia lui Charles Darwin”


Sâmbătă, 24 iunie, la ora 17, Editura Humanitas şi Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa“ vă invită la o dezbatere prilejuită de lansarea volumului Autobiografia lui Charles Darwin (1809–1882) urmată de fragmente din Călătoria unui naturalist în jurul lumii, care va avea loc in holul central al muzelui.

Ne aflăm în faţa unei dublu jurnal al lui Charles Darwin. În prima parte sunt parcurse, de un Darwin care privea înapoi asupra vieţii sale, etapele transformării din tânărul nehotărât în privinţa carierei şi pasionat de vânătoare în cercetător absorbit de subiectele descoperirilor pe care le făcea. În a doua parte a cărţii sunt însemnate observaţiile unui om de ştiinţă disciplinat şi atent, transcrise pe parcursul călătoriei pe vasul Beagle din 1831 până în 1836. O experienţă care îl va purta prin locuri exotice şi habitate unice din emisfera sudică şi care a fost sursa pentru multe dintre dovezile şi observaţiile pe baza cărora îşi va construi teoria selecţiei naturale în cei douăzeci de ani de redactare a Originii speciilor.

Invitaţii la dezbatere vin din domenii diverse, legate de cercetările lui Charles Darwin: acad. dr. Mircea Flonta (filozof şi autor al studiului introductiv), dr. Luis Ovidiu Popa (director al Muzeului de Istorie Naturala „Grigore Antipa“), acad. dr. Dumitru Murariu (directorul Institutului de Biologie al Academiei Romane), acad. prof. univ. dr. Octavian Popescu (decanul Facultatii de Biologie si Geologie, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca), dr. Cristian Lascu (speolog şi explorator), dr. Mihai E. Popa (paleontolog şi profesor la Universitatea din Bucureşti). Moderator: Corina Negrea (realizator de emisiuni de ştiinţă la Radio Romania Cultural).

Amintirile lui Charles Darwin, scrise pentru „copiii şi nepoţii mei“, deschid o perspectivă revelatoare asupra vieţii şi gândirii unui savant care a revoluţionat nu doar studiul naturii, ci şi felul în care ne vedem pe noi înşine. Această versiune completă a Autobiografiei, editată de Nora Barlow, nepoata lui Charles Darwin, restituie pasajele – considerate prea radicale – cenzurate de familie la momentul primei publicări. Darwin îşi zugrăveşte devenirea pe fundalul unui tablou mai amplu al vieţii intelectuale victoriene, alternând expuneri esenţiale, precum aceea despre credinţa religioasă, cu relatări anecdotice.

Autobiografia este întregită în acest volum cu o selecţie reprezentativă din jurnalul ţinut de Darwin în timpul călătoriei sale în jurul lumii la bordul vasului Beagle (1831–1836). Dacă înaintea acestei expeditţii tânărul absolvent al Universităţii Cambridge cocheta cu ideea de a deveni preot de ţară, periplul de cinci ani prin nenumarate ţinuturi l-a făcut să pună la îndoiala multe dintre credinţele acceptate despre om şi Pământ şi l-a condus în cele din urmă la elaborarea celebrei sale teorii a evoluţiei prin selecţie naturală. Relatările lui Darwin despre băştinaşii din Ţara de Foc, despre marele cutremur produs pe teritoriul chilian în 1835 sau despre speciile observate în arhipelagul Galápagos constituie nu doar un document unic în istoria ştiinţei, ci şi un fascinant jurnal de călătorie.

Sentimentul dominant ce răzbate atât din Autobiografie, cât şi din Călătorie este cel al uimirii în faţa lumii naturale şi al entuziasmului nemărginit pentru descoperirea ştiinţifică. De peste un secol şi jumătate, figura lui Darwin este caricaturizată în necunoştinţă de cauză, iar ideile sale sunt supuse unor nesfârşite răstălmăciri. Mărturiile fundamentale reunite în acest volum, însoţite de numeroase ilustraţii, îi prilejuiesc cititorului un contact direct şi nemistificat cu savantul, gânditorul şi omul Charles Darwin.

Locul lui Charles Darwin în istoria cercetării naturii poate fi determinat cel mai bine prin comparaţie cu acela ocupat de compatriotul său Isaac Newton. Dacă Newton a pus bazele ştiinţei exacte a naturii, un secol şi jumătate mai târziu Darwin a stabilit fundamentele studiului ştiinţific al istoriei vieţii pe Pământ. Ceea ce s-a spus despre Newton, anume că nimeni nu-i va putea egala vreodată contribuţiile în domeniul său de cercetare, se poate afirma cu aceeaşi îndreptăţire şi despre Darwin. Atunci când a fost înmormântat în Westminster Abbey, alături de Newton, puţini s-au mirat. Nu fusese el oare cel mai de seamă englez de la Newton încoace? Pe la mijlocul secolului trecut, atunci când se împlinea un secol de la publicarea Originii speciilor, faimosul paleontolog George G. Simpson afirma că toate răspunsurile date la întrebarea „Ce este omul?“ înainte de apariţia acestei cărţi ar trebui să fie reconsiderate. Mai mult decât orice gânditor şi cercetător, Darwin a schimbat imaginea omului despre sine şi despre locul său în lume. Abordările şi modelele inspirate de teoria evoluţiei speciilor ocupă, astăzi, un loc important nu numai în disciplinele biologice, ci şi în multe alte domenii, precum antropologia, lingvistica, psihologia, sociologia, studiile culturale şi de gen, filozofia cunoaşterii şi filozofia morală.

STIRE RECOMANDATA

Te-ar putea interesa







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2019 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.26