După afișarea primelor rezultate ale Evaluării Naționale, începe adevăratul test de strategie pentru părinți și elevi: completarea listei de opțiuni pentru repartizarea computerizată. Istoria examenelor arată că lipsa de atenție în această etapă poate duce la drame majore. Au existat situații în care copii cu medii extrem de mari (inclusiv medii de 9 și 10) nu au fost repartizați la niciun liceu deoarece părinții nu au completat suficiente opțiuni sau nu au realizat o ordonare descrescătoare extrem de riguroasă a codurilor.
„Părinții ar trebui să fie realiști și să aleagă liceul în funcție de media elevului. Acest elev care intră la liceu deja va trăi un șoc și are nevoie de un mediu în care să se poată dezvolta”, spune profesoara de matematică Ancuța Dună, de la Colegiul Național „Școala Centrală”, la DC Edu, emisiune moderată de prof. univ. dr. Sorin Ivan.
Dacă un elev ajunge într-un mediu mult prea exigent pentru nivelul său de pregătire, presiunea continuă poate duce rapid la demotivare și abandon.
„Ne trebuie realism în funcție de medie... sau poate ai (n.r. - media), dar nu vei face față și asta e și mai dureros. Experiența liceului devine un chin care duce la demotivare”, completează prof. Dună.
În plus, media din timpul gimnaziului nu mai este luată deloc în calcul pentru media de admitere și este utilizată exclusiv ca criteriu de departajare la medii egale.
De ce timpul petrecut pe drum în București poate distruge performanța academică
O mare problemă resimțită de elevii din marile centre urbane, în special din București, este timpul pierdut în trafic zi de zi. În dorința obsesivă de a accesa un colegiu de prestigiu, părinții își supun copiii la un efort fizic epuizant și traversează orașul de la un capăt la altul.
„Copiii suferă foarte mult pentru că petrec prea mult timp pe drum. Cred că ar trebui luat în calcul și drumul de acasă spre școală ca timp, pentru că distanța nu mai este relevantă la acest moment”, subliniază profesoara Ancuța Dună.
Un adolescent care face zilnic două sau trei ore pe drum ajunge acasă epuizat, iar programul său devine un cerc vicios: „Acești copii stau la școală, merg acasă, mănâncă și dorm. Mai mult de atât nu au timp să facă. N-au timp să-și pregătească lecțiile, n-au timp să investească în hobby-urile lor”, mai punctează profesoara.
Ce înseamnă, de fapt, un liceu bun?
Definiția unui liceu de calitate depășește cu mult renumele istoric al marilor colegii. Deși prestigiul istoric se asociază adesea cu valoarea, sistemul de învățământ demonstrează că se poate face performanță de cel mai înalt nivel și în licee considerate obișnuite, de cartier, sau în școli din provincie, totul depinde de dăruirea și competența profesorilor de la clasă.
În viziunea profesoara de Limba și literatura română Alina Partenie, de la Liceul Teoretic „Nicolae Iorga”, o școală de calitate reprezintă „un loc care ne ajută să creștem și care ne ascultă, care îi ascultă pe elevi. Dincolo de a transmite informații, elevii au diverse probleme și o școală bună e o școală care le ia în calcul și încearcă să-i ajute, să-i susțină”.
Ea adaugă că o școală bună se recunoaște după tipul de interacțiune: „Când elevii vin spre profesori și cumva noi nu transmitem numai informații, ci și un mod de a fi, de a gândi... Un elev care se simte încurajat, se simte susținut să-și facă și pasiunile lui... din acele pasiuni se pot naște viitoare cariere. Iar ei când se văd susținuți, ei pot înflori foarte frumos, pot crește”.
Profesoara Ancuța Dună propune o structură pe trei mari paliere pentru evaluarea unui liceu de calitate:
„O școală bună are în primul rând resursa materială necesară pentru a asigura siguranța elevilor: sistem audio-video, pază, laboratoare dotate și funcționale de fizică, de biologie, de chimie, de informatică, table smart. Activitatea pe care o desfășoară în școală consilierii la clase sau activitățile pe care le propun copiilor... profesorii de sprijin și activitățile pe care dânșii le fac chiar pentru noi, profesorii, pentru a asigura și starea noastră de bine, nu numai pe a elevilor.
Resursa umană. Profesori și personal nedidactic și didactic auxiliar, absolut toată resursa umană care dacă este implicată. Rezultatele se văd, copilul se simte în siguranță”.
