Referindu-se la procesul lui Dan Voiculescu, cel numit „Telepatia", Laura Codruta Kovesi i-a amenintat pe judecatori ca pot raspunde penal. Pentru tergiversarea procesului. Culmea este ca exista, in Romania, oameni politici si asa-zisi analisti care considera ca acest fapt, care s-a petrecut cu adevarat, este cat se poate de firesc. Si ii dau dreptate sefului DNA. Dar oare isi poate permite, intr-un stat de drept, vreun procuror, fie el si mare sef, sa-i ameninte pe magistrati?
Doamna Laura Codruta Kovesi, distinsa pentru curajul ei de Ambasada Statelor Unite, laudata in serie de oficialii de la Washington, dar si de multi dintre oficialii de la Bruxelles, este ingrijorata ca unul dintre dosarele lucrate de DNA este pe cale sa fie trecut la arhiva, intrucat, spre sfarsitul acestui an, intervine prescriptia. Este vorba, intamplator sau nu, de unul dintre cei mai mari adversari politici ai presedintelui Traian Basescu, domnul Dan Voiculescu. Iar dosarul se numeste „Telepatia", pentru ca, in rechizitoriu, procurorii de la DNA s-au referit, in absenta unor probe concludente, la faptul ca profesorul Dan Voiculescu ar fi determinat, prin sugestie, o serie de persoane sa comita acte si fapte despre care avocatii statului spun ca sunt neconforme cu legea. Pana la urma, ar trebui sa raspundem la intrebarea: Unde incep si unde se termina obligatiile si autoritatea doamnei Laura Codruta Kovesi?
Doamna Kovesi este procuror sef al unui Parchet, numit Directia Nationala Anticoruptie. Deasupra ei, ierarhic, este procurorul general al statului. Deci, altcineva. In calitatea pe care o are, doamna Kovesi se ingrijeste ca fenomenul de mare coruptie la care, intr-un fel sau altul, participa functionari ai statului sau demnitari sa fie diminuat. In ciuda bilanturilor festiviste, in ciuda elogiilor primite in cei zece ani de existenta, nu se poate afirma ca DNA a contribuit la diminuarea acestui flagel. Dimpotriva, este suficient sa citim comparativ, de la an la an, bilanturile Curtii de Conturi a Romaniei, pentru a observa ca, din banul public, se fura din ce in ce mai vartos. Acest indicator este suficient de concludent. Si oricum mult mai concludent decat un alt indicator, cel fluturat de DNA, conform caruia, de la an la an, a crescut numarul cazurilor descoperite, anchetate si finalizate de DNA, precum si numarul condamnarilor. In plus, dupa gratii se afla din ce in ce mai multi inalti demnitari ai statului. Este adevarat. Si putem chiar sa admitem, fie si numai de dragul demonstratiei, ca Sectia Penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu a fost niciodata si nu este un instrument in mana lui Traian Basescu si ca, in fiecare caz in parte, ar fi judecate nepartinitor si cu onestitate acuzatiile procurorilor DNA. Ei bine, chiar daca asa stau lucrurile, tot se vede cu ochiul liber, pentru ca nimeni nu poate sterge rapoartele Curtii de Conturi, ca, de fapt, se fura din ce in ce mai mult. In ciuda dezvoltarii exponentiale a infrastructurii puse la dispozitia DNA, in ciuda unei legislatii care permite acestei institutii sa forteze nota incalcand drepturile omului si, in primul rand, drepturile procesuale, in ciuda fenomenalului spectacol de sunet si lumina cu echipe din ce in ce mai mari de mascati care salta oamenii din casele lor sau din spatiile publice dupa ce, in prealabil, au chemat acolo televiziunile. Si, in fine, in ciuda ajutorului din ce in ce mai semnificativ dat de SRI, care inregistreaza tot si pune tot la dispozitia procurorilor DNA, marfa contribuind atat la declansarea unor anchete, cat si la probarea unor fapte in absenta altor dovezi si, nu mai putin, la tentativele de compromitere a unor persoane, prin punerea la dispozitia presei, in mod deliberat, a unor stenograme sau chiar a unor inregistrari audio si video.
Dar sa admitem ca, si de aceasta data, ne inselam. Ca, de fapt, DNA lucreaza perfect. Iar doamna Kovesi este cel mai curat si cel mai curajos procuror dintre procurori. Si sa incercam sa raspundem, pornind de la aceasta generoasa premisa, la intrebarea: Pana unde se intinde autoritatea sefului DNA? Unii se vor grabi sa raspunda simplu: pana cand dosarul este solutionat de avocatii statului de la DNA si se intocmeste un rechizitoriu, inaintat cu probe cu tot instantelor judecatoresti. Si punct. Eu insa, sunt mai generos. Si am sa spun ca DNA mai trebuie sa indeplineasca si in continuare un rol. Acela de a sustine, prin intermediul procurorului de sedinta, acuzatiile. Dar dincolo de asta, DNA, nici in cele mai fantasmagorice ipoteze, nu mai are vreun rol.
Daca procurorii trebuie sa instrumenteze dosare, judecatorii, care sunt magistrati ai statului, reprezentanti ai unei puteri distincte si separate de celelalte puteri, au sarcina de a le solutiona, vazand in ce masura acuzatiile se intemeiaza pe probe concludente, iar probele, fie ele si concludente, au fost obtinute in respect fata de legile procedurale in vigoare. Singurii raspunzatori de celeritatea procesului sau de durata mai mare a acestuia sunt judecatorii. De fapt, ei sunt singurii in masura sa aprecieze daca diferite solicitari ale avocatilor, partilor, ale apararii sunt sau nu intemeiate si daca trebuie sau nu sa li se dea curs. De cele mai multe ori, durata proceselor nu depinde doar de concentrarea instantei asupra unui dosar, ci si de continutul in sine al dosarului. Daca acuzatiile sunt neclare, daca ele sunt sustinute prea sumar, daca probele pot fi usor combatute, daca martorii sunt fortati de procurori sa declare anumite lucruri si apoi se razgandesc, nu judecatorii sunt responsabili.
Citește mai multe pe CorectNews
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
