Bărbatul în centrul cercetării statistice
„De cele mai multe ori, datele iau ca reper vârsta bărbaților. Majoritatea tabelelor statistice au o singură regulă: bărbații sunt punctul de plecare al oricărei interpretări statistice, întrucât ei sunt considerați capul familiei. Din totalul căsătoriilor oficiate în 1896 (adică 1506), un singur „june” sub 18 ani împliniți a luat de soție o femeie cu vârsta între 21 și 25 de ani. Apoi, 27 de tineri între 19 și 20 de ani s-au căsătorit astfel: trei cu copile mai mici de 15 ani, 11 cu adolescente de 16-18 ani, iar restul cu femei trecute de 20 de ani. Alte copile mai mici de 15 ani s-au căsătorit cu adulți trecuți de 25 de ani, iar una dintre ele, cu un „tinerel” de 50 de ani! ”
Locuitorii lipsiți de ocupație se căsătoreau
„În Bucureștiul anului 1900, din totalul de 3170 de căsătorii, 215 de bărbați și 527 de femei nu au știut să se iscălească în registrele de stare civilă, cele mai numeroase căsătorii fiind ale locuitorilor lipsiți de ocupație (1655), apoi ale funcționarilor plătiți de la stat, în afară de profesori și preoți (361) și ale meseriașilor, meșteșugarilor, calfelor și ucenicilor (213). Așadar cele mai multe s-au înregistrat printre cetățenii de la baza piramidei sociale. Cele mai puține căsătorii i-au avut în prim-plan pe proprietarii și arendașii mari și mici, proprietarii de păduri și bălți (10) și pe marii proprietari și rentieri „care trăiesc din venitul lor” (39) . În Bucureștiul anului 1900, majoritatea căsătoriilor au fost realizate de bărbați între 21 și 40 de ani, cu fete și femei între 16 și 25 de ani.”
Durata medie a crescut de la 28 de ani la 42, 8 ani, apoi la 68, 8 ani
Deși durata medie a vieții a crescut în București de la 28 de ani la 1876-1878 și 42,8 ani la 1930 până la 72,2 ani în 2000, constatăm totuși ceva surprize. Durata medie de viață a bărbaților în 2000 este de 68,8 ani, similară cu anii 1975-1977! Batem cumva pasul pe loc de aproape trei decenii? Iar apoi ar mai fi de remarcat ceva: efortul extraordinar al României din vechime de a dubla durata medie de viață a locuitorilor săi, în numai două generații: de la 28 de ani la 1878 la 38,2 ani în 1911. Așadar, cu 10 ani ca durată medie de viață mai mult numai în 33 de ani. . În 1956, durata medie de viață era de 68,5 ani, pe când în 2000, după aproape cinci decenii, doar cu aproximativ patru ani mai mult! Se pare că România de ieri era un organism care funcționa mai bine sau cel puțin reușea să lupte mai eficient cu problemele sociale” , scrie Adrian Majuru ajutându-se de date din Anuarul Demografic al Municipiului București, în ediția revizuită și adăugită a cărții „Copilăria la români”, publicată la Editura Corint Books, București, 2021.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
