Băsescu recurge la soluția ”Adrian Năstase 2004”

De ce s-a jucat Traian Băsescu de-a ”Cioc, Boc, treci la loc”? Mulți analiști au opinat că era nevoie de un nou scandal pentru a face uitat scandalul din vămi. Odată ce semnalul a fost transmis și recepționat, ba mai mult, s-a căzut la pace, trebuiau limitate pagubele de imagine.  Cum s-ar zice, a procedat ca pompierul Gheorghe Dinică, în Cuibul Salamandrelor, detonând o încărcătură de dinamită pentru a lăsa fără oxigen flacăra de la gura sondei. Doar Băsescu știa că presa va prelua pe nemestecate orice aruncă pedeleii ”pe surse”, obținând fără efort prima pagină. La fel de bine și-ar fi dat seama, încă de duminică noaptea, că nu are rost să discuți de schimbarea premierului până nu se liniștesc apele în UDMR.

Atunci, de ce a declanșat nebunia? Ca să mai râdă puțin de presă? Nu părea prea vesel când a ieșit de la întâlnirea cu parlamentarii PDL. Ca să încerce apa, în propriul partid? Posibil. După mesajul transmis săptămâna trecută, ar fi dorit să ia pulsul activului de bază. Cert este un singur lucru: că PDL și Băsescu au preluat din nou inițiativa, după startul lansat al Uniunii Social Liberale. Ei fac și desfac guverne,  anunță ”succesuri” la toți indicatorii INS, au parte de prime time, monopolizează atenția mass media.

Metoda a fost folosită și de Adrian Năstase, în 2004. Intenția de vot pentru premierul în funcție scădea, în timp ce creștea candidatul Opoziției, Teodor Stolojan. PSD a pornit atunci o campanie de alegeri interne pentru candidații la parlamentare, într-un sistem de vot electronic care a pus în dificultate baronii locali și a ținut capul de afiș al presei cel puțin o lună de zile. Popularitatea lui Năstase a crescut, iar Teodor Stolojan s-a plafonat la un nivel care nu-i mai dădea șanse la prezidențiale. Inovația care a relansat cursa a fost preluarea ștafetei de către Băsescu, plus ceva lacrimi pentru Dragă Stolo. O mișcare spectaculoasă și care nu a deranjat cu nimic activul de partid, cum s-a întâmplat cu Năstase, care a plătit creșterea partidului cu propria funcție.

În momentul de față, Opoziția nu pare a avea destulă imaginație pentru a inventa o mișcare de aceeași anvergură. Dimpotrivă, e prizoniera tacticilor de gherilă pe care le-a tocit degeaba de șase ani încoace. Practic, ea nu se poate baza decât pe greșelile lui Băsescu și pe slugărnicia yesmenilor din jurul acestuia, care nu-l vor contrazice nici măcar pe fundul prăpastiei. De care, chipurile, ne-am fi depărtat cu 0,1 la sută din PIB.