"În momentul în care el s-a dus la Viena și a fost internat într-un sanatoriu și ăia, după o lună de tratament nu au găsit pentru ce fusese trimis, cu același tip de suferință. Și, după o lună, s-a întors acasă. A intrat din nou la Timpul, a început să scrie... Ei au constatat că nu putea să iasă decât de sub condeiul lui material de nivelul respectiv și a intrat din nou în mișcările intestine care i-au agravat starea. Atitudinea lui era foarte verticală. (...) Era suspectat încă din tinerețe. Austriecii nu îl înghițeau. Așa zisa nebunie este o stare neuro-psihologică care a fost agravată de combinația dintre stilului de viață, epuizarea și tratamentul urmat. Un caz de malpraxis cum s-ar zice azi. Creierul lui a fost lăsat pe un pervaz să îl mănânce o pisică și nu s-a făcut un buletin de constatare, dincolo de faptul că avea un creier de 2,3-2,4 kilograme care s-a mai găsit doar la Schiller (n.red. - Poetul Friedrich von Schiller) și încă câțiva", a precizat Adrian George Sahlean.
VEZI VIDEO COMPLET:
Tot astăzi, la preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a afirmt, la 130 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu, că nu există român onest astăzi care să nu recunoască în poet exprimarea cea mai bună a corzii noastre sufleteşti, autorul 'Glossei' rămânând 'valoarea absolută a culturii româneşti'.
Eminescu, valoarea absolută a culturii româneşti
'Eminescu este valoarea absolută a culturii româneşti. Nu există român onest astăzi care să nu recunoască în Eminescu exprimarea cea mai bună a corzii noastre sufleteşti. De la poezie până la dramaturgie, de la proză până la articolele din 'Timpul' de pildă, Eminescu rămâne modelul nostru de viaţă', a declarat Pop pentru AGERPRES.
Eminescu estre printre noi
El şi-a exprimat optimismul faţă de receptarea lui Eminescu de către tineri. 'Trebuie să vă spun că, deşi eram sceptic, constat că mulţi tineri îl redescoperă pe Eminescu. Academia Română a reuşit să facă o aplicaţie 'Mihai Eminescu, întreaga operă', care se poate afla pe ecranul oricărui telefon mobil performant, se poate descoperi citatul zilei extras din Eminescu şi se poate merge pe baza unui cuvânt la orice poezie a lui, la orice bucată de proză, la orice articol jurnalistic. Prin urmare, Eminescu este printre noi, trăieşte cu noi şi dacă decupăm extrase din presa eminesciană avem impresia că a fost elaborate ieri sau alaltăieri. Există o vână în opera lui Eminescu care depăşeşte spaţiile şi timpurile şi care rămâne valabilă în veac. Cred că acesta este temeiul pentru care Eminescu rămâne', consideră Ioan-Aurel Pop.
Preşedintele Academiei Române sugerează 'tinerilor care ar fi tentaţi să-l critice pe Eminescu (..) să o facă cu o mare decenţă, cu înţelegere şi cu bunăvoinţă, pentru că altminteri intră în rizibil şi în ridicol'.
'Totdeauna sunt critici. Şi Shakespeare este criticat, şi Cervantes este criticat, prin urmare, de ce n-ar fi Eminescu? 'Criticilor mei', în sensul de criticilor lui Eminescu, le-aş spune să gândească de două trei ori înainte de a-şi da publicităţii mesajele. Căderea de a-l critica pe Eminescu trebuie să vină după o intensă meditaţie şi după o operă de o viaţă.
Dacă Perpessicius, dacă George Călinescu nu l-au criticat decât într-o manieră decentă şi făcând comparaţii cu alţi scriitori şi respectându-i valoarea deosebită, dacă Petru Creţia n-a făcut acest lucru, dacă Şerban Cioculescu nu l-a făcut nici el, dacă, ştiu eu, chiar critici şi istorici şi teoreticieni literari de astăzi n-au făcut-o şi au o operă în spatele lor, atunci tinerilor care ar fi tentaţi să-l critice pe Eminescu le sugerez să o facă cu o mare decenţă, cu înţelegere şi cu bunăvoinţă, pentru că altminteri intră în rizibil şi în ridicol', arată profesorul Pop. Ioan-Aurel Pop acceptă că modelele pot fi criticate, dar contează tonul, nuanţa, receptarea şi înţelegerea.
Valoarea lui Eminescu este comparabilă cu valoarea lui Shakespeare
'Valoarea lui Eminescu este comparabilă cu valoarea lui Shakespeare pentru literaturile anglofone, cu valoarea lui Cervantes pentru cele de limbă spaniolă, cu valoarea lui Goethe pentru germani, cu valoarea lui Sienkiewicz, să spunem, pentru polonezi, cu valoarea lui Petofi Sandor pentru maghiari. Nu există culturi fără modele de acest fel şi modelele nu au caracteristica sfinţeniei. Prin urmare, şi ele pot fi supuse criticii. Chestiunea este de ton, de nuanţă, de receptare şi de înţelegere', a mai spus Ion-Aurel Pop.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
