Provenit dintr-o linie foarte scurtă intelectuală și un lung șir de demagogii tipice celei de-a cincea republici franceze, departe de golismul care a creat Franța fondatoare a unei Uniuni Europene, pe timpul acela dinamice și extrem de puternice, Macron se intitulează Jupiter.
Alături de el, un tânăr agent de securitate, nici mai mult nici mai puțin decât un bodyguard, cum i s-ar spune în România, la 24 de ani, prin magia prezidențială devine locotenent-colonel în trupele de rezervă ale Jandarmeriei Naționale Fraceze. Alexandre Benalla este astăzi subiectul unui scandal de stat cum este considerat în Franța, un scandal politic enorm.
Curiozitatea ca și ironia istoriei Franței, face ca acest Benalla să se intituleze pe una din aplicațiile celebre de internet, cu privire la întâlnirile amoroase dintre bărbați și femei, denumit Tinder, să se intituleze deci, ”Mars”, adică Marte. Iată că Franța descoperă la vârful piramidei puterii sale, birocratice și statale, un cuplu: Jupiter și Marte.
Amândoi tinerii, unul de 39 de ani, celălalt de 26 de ani, extrem de ambițioși, cu o spoială de cultură tipică deflagrației nucleare și decăderii triumfale a educației franceze, altădată de o calitate foarte bună, iată că francezii descoperă azi un Jupiter fără haine și o planetă Marte plină de război.
Cum a luat naștere scandalul
Scandalul se referă la intervenția neautorizată a acestui bodyguard, într-o zi de 1 mai a acestui an. Cum se știe în Franța, 1 mai este ziua tradițională a violențelor socialist-comuniste, manifestațiile pentru drepturile muncitorilor de 1 mai în Franța întotdeauna au fost încoronate de violențe stradale, incendieri de mașini, distrugeri de bunuri, desigur în numele democrației populare.
Observator alături de poliție al măsurilor de îndiguire a violențelor manifestate de un grupuscul maoist celebru în Franța, ”Cubul Negru”, ai cărui membri sunt extrem de dinamici în a provoca poliția și a incendia mașinile de pe străzile pariziene, Benalla intervine practic în procesul de arestare a unui manifestant exhibând o violență personală și o ură împotriva aceluia care a deranjat enorm.
Ziarul Le Monde, publică la numai două săptămâni după incident, numele și identifică persoana filmată ca purtând însemnele poliției franceze în procesul de arestare. Astfel se descoperă că bodyguardul puțin alfabetizat al lui Jupiter al Franței, este cel care dădea cu capul de pământ manifestantul respectiv.
Ceea ce a urmat nu este decât modelul Republicii Franceze. Cât mai multă temporizare, cât mai multă minciună și cât mai multă falsitate în declarații. Desigur că scandalul mediatic a prins amploare iar oglinda politică din cadrul Marii Adunări Naționale, așa-numita Franță revoluționară reprezentată de comuniștii lui Melenchon, a declanșat scandalul politic pe care îl vedem astăzi.
Esența scandalului
Nu esența scandalului este o problemă în Franța, poliția este extrem de violentă. În raport cu cea românească este practic criminală. Dacă am lua normele așa-zișilor #reziști din România, poliția franceză ar trebui să fie acuzată de crime împotriva umanității pentru duritatea intervențiilor sale și violența cu care bruschează manifestanții pe străzile Franței. Ceea ce e important de înțeles este modul arogant, fals și absolut fără înțeles pe care Președinția Franței și președintele Macron l-au ales pentru a rezolva această dispută.
Au început prin a minți, prin a spune că nu este adevărat, apoi prin a temporiza, prin a încerca să rezolve problema filmului apărut în presa franceză foarte simplu prin falsificarea imaginilor, o metodă care și în România e folosită deseori. Toate acestea numai pentru a-l salva pe bodyguardul preferat al lui Macron.
Cum scandalul a devenit extrem de dur, două moțiuni de cenzură împotriva majorității prezidențiale au fost deja supuse votului și au căzut la vot, președintele Macron a trebuit să intervină.
Ceea ce este extrem de interesant este că intervenția sa este și mai năucitoare decât întreaga afacere. La un moment dat, în timpul intervenției sale, în fața deputaților aliați din cadrul majorității prezidențiale, Macron declară că Benalla ”nu este amant”. O încercare neprezidențială și absolut irespectuoasă față de republica pe care o conduce. Spune președintele Macron că este greșeala lui de a-și alege colaboratorii. Dar nu este cumva și greșeala republicii de a permite în proximitatea imediată a președintelui Franței un individ care dovedește clar că nu își poate stăpâni nervii? Nu este cumva greșeala fundamentală a sistemului de securitate francez care a permis la vârful republicii existența unui individ care fără a avea școală, pregătire militară, niciun fel de pregătire tactică sau strategică, să fie lăsat ca om de securitate?
Iată întrebări la care Franța refuză să răspundă. Iar derizoriul în care Jupiter a băgat Republica Franceză dovedește goliciunea intelectuală și demagogia marilor sale dialoguri cu Franța. Acest tinerel de 39 de ani, care și-a început acțiunea politică la socialiști și apoi a trecut la cei de centru-dreapta, cel care prin alegerea sa a distrus practic sistemul politic francez, delocalizând Partidul Socialist și Partidul Republican în același timp, impunând proiecte fantasmagorice, atât de imperialism francez în Europa cât și de economie de piață de tip american într-o Franță socialistă, acest individ dovedește prin modul în care a abordat ”scandalul Benalla” că el chiar se crede stăpânul republicii.
Lideri care se consideră monarhi
Este una din marile drame a celei de-a cincea republici, creată, definită și construită după marele Charles cui i se spune, generalul de Gaulle, pentru a-i servi interesele sale politice și de leadership. Este o adevărată dramă a acestei a cincea republici franceze când avem de-a face cu lideri care se consideră monarhi. Poate că pe lângă generalul de Gaulle, cel mai monarhic, cel mai regal președinte al Franței a fost Francois Mitterrand. Dar iată că sicofantul produs al ultimelor alegeri prezidențiale, Emmanuel Macron, dovedește că dorește nu numai să fie împăratul Franței, dovedește că dorește să fie și împăratul Europei, propunând migrații masive africane, schimbând structuri statale, dezechilibrând spațiul politic francez, propunând practic o dictatură fiscală alături de Germania care să fie impusă Europei, Uniunii Europene. Acest Macron nu face decât să își dezvolte capriciile sale și să și le prezinte ca fiind politici naționale ale Franței.
Macron și autocrația tehnocrată
Unul din analiștii AFP spunea despre Macron că el este primul probabil dintr-un lung șir în viitor de președinți francezi care încarnează autocrația tehnică. Autocratismul guvernului tehnocrat. Am avut și în România un guvern tehnocrat numai acum câțiva ani, unde premierul a fost complet și total rupt de realitățile sociale și politice românești, acționând ca un autocrat. De data aceasta datorită desenului constituțional al celei de-a cincea republici franceze, președintele poate să impună o dictatură tehnocrată. Iar Macron așa s-a și prezentat în fața poporului francez pentru a fi ales. Ca un tehnocrat liber de inhibiții politice și care are soluții miracol pentru gravele probleme socio-economice, politice și militare și de securitate pe care Franța le are.
Până însă ca acestea să fie rezolvate de un Jupiter atât de tânăr și de arogant, iată că Marte vine să îi creeze o problemă fundamentală de imagine. Nefiind amantul lui Jupiter, Marte a lovit din plin dovedind pe caldarâmul Parisului că revoluțiile tehnocrate, dictaturile tehnocrațiilor, sunt la fel de periculoase precum dictaturile unui singur partid politic sau voința unui singur lider.
Toate aceste grave păcate ale Franței astăzi par a fi imaginate și reprezentate de un singur om și anume de președintele Macron.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
