Noi, monarhiștii, cu cine votăm la prezidențiale

Întrebările mi-au  fost puse de Vasi Băescu, monarhist și ”președinte” al Clubului Bloggerilor Liberali. Habar n-am ce vor face Dinu Zamfirescu, Toader Paleologu, Stelian Tănase,  Florin Zamfirescu, Filip Lucian Iorga, Adrian Cioroianu  și mulți alți monarhiști pe care îi citează dl. Băescu. Nici dacă Altețele Lor Regale, Principesa Margareta și prințul Radu, merg sau nu la vot.

Cred că monarhia este o soluție mai bună decât sistemul prezidențial și că se va impune, mai devreme sau mai târziu. Chiar dacă majoritatea are o altă părere, rămân un susținător al acestei forme de reprezentare democratică. Cred că asta este esența democrației: să nu îți fie teamă sau rușine să îți spui punctul de vedere, chiar dacă este subunitar.

Pe de altă parte, președintele României are, dacă respectă Constituția, obligații de rege: trebuie să se poziționeze deasupra partidelor, să îi reprezinte pe toți românii, să medieze între puterile statului, fără să își impună poziția partizană, să intervină doar în momente critice…

E o naivitate să crezi că un astfel de ”monarh”, ales, odată la 5 ani, cu sprijinul partidelor, după ce depune jurământ de credință doctrinar, va renunța la culoarea politică și la partidul care trebuie să îl poarte în spate, pentru al doilea mandat!

Nu cred nici că a fi de stânga înseamnă că trebuie să susții sistemul prezidențial, așa cum spune, printre alții, Victor Ponta. Sunt în Spania sau Anglia destui oameni de stânga fideli monarhiei  care îl pot contrazice, nu mai pierd eu vremea.

Resping, de asemenea, ideea că monarhiștii ar trebui să boicoteze alegerile sau să-și anuleze votul. A boicota alegerile înseamnă să boicotezi democrația. Iar a te duce și a-ți anula votul, dacă nu e nevoie de cvorum, nu văd ce demonstrează.

Pe cine să voteze, deci, monarhiștii care nu boicotează alegerile?

Au trei soluții, de principiu.

1. Un candidat cât mai opus modelului de președinte constituțional. Tipul care schimbă premierii, care se amestecă în toate, care va duce un nou război cu Guvernul. Prăbușirea sau discreditarea sistemului prezidențial va fi inevitabilă. Încă 5-10 ani de ”război civil”, de consumare a resurselor într-o confruntare sterilă între Palate va convinge mai bine decât orice campanie că o sursă răului, de care trebuie să scăpăm prin referendum, este președinția, nu un președinte sau altul.
2. Un candidat cât mai apropiat  de modelul constituțional, care este unul monarhic. Asta ar putea fi o avanpremieră la schimbarea de sistem: de ce să ne prefacem, să  cheltuim bani și energie pentru alegeri, cu scandalurile și corupția aferente? În plan intern, am elimina o sursă de instabilitate, iar pe plan extern Casa Regală poate reprezenta mai bine România. Să nu uităm că nu doar șase țări importante din Europa sunt monarhii, să vorbim și de Japonia, de Țările Golfului sau de monarhiile din sud-estul Asiei. Dacă ne obișnuim cu binele, de ce să îl schimbăm, după 10 ani, când nu mai poate candida a treia oară? Nu e mai eficient să așezăm definitiv, la Cotroceni, un astfel de șef de stat?
3. Un candidat la prezidențiale care arată deschidere pe tema schimbării de sistem, care nu se agață de scaun și care se apropie cel mai mult de profilul cerut de Constituție. Ca o garanție că nu dorește să exploateze funcția în folos personal, eventual transferând-o unui ”moștenitor” din același partid. Un fel de candidat nr.2, dar care este monarhist și acceptă să accelereze procesul de schimbare de sistem.

Fiecare votant trebuie să aleagă între scenarii și să identifice candidatul care se potrivește cu tiparul selectat. Opțiunea este individuală, votul este secret. Succes în alegeri.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News