EXCLUSIV  Invitaţie la lectură

Magdalena Popa Buluc / 20 ian 2017 / 14:18 Salveaza PDF Comentarii

“Linişte: vorbeşte Trump. De la războiul cuvintelor la candidatura pentru Casa Albă”


“De la bun început, le-am spus oamenilor: Să nu îl subestimaţi niciodată pe Donald Trump! Nu degeaba are asemenea succes. Ştie să vândă şi, mai presus de orice, ştie să se vândă foarte bine. Totodată, înţelege ce îşi doreşte clientul”, afirma în “Washington Post”, preşedintele Organizaţiei Family Leader, Bob Vander Plaats.

Linişte: vorbeşte Trump este o colecţie imparţială a celor mai importante declaraţii, relatări, fragmente de interviuri sau opinii ale lui Donald Trump din cadrul dezbaterilor prezidenţiale pentru Casa Albă.

Arogant, franc şi cu un aer mereu învingător, Trump este un fenomen american. Remarcându-se încă de la debutul în afaceri ca un lider controversat în arta negocierilor, el este în prezent o figură politică importantă, care continuă să ţină prima pagină a ziarelor din întreaga lume. Chiar dacă nu toţi îi împărtăşesc vederile politice, ar fi interesant totuşi să-i citim declaraţiile, uneori scandaloase, şi să-I urmărim clipurile video. Cartea este un ghid neoficial al minţii lui Donald Trump, alcătuit din cuvântări, interviuri şi declaraţii acordate unor publicaţii, posturi de televiziune sau agenţii de ştiri. Indiferent dacă denunţă politica imigraţiei sau vorbeşte despre construirea unui zid la graniţa cu Mexicul, ori ne dezvăluie câteva secrete din arta negocierii în afaceri, sau insultă în public unele persoane, un lucru e cert în privinţa lui Trump: vorbeşte deschis, fără ocolişuri şi rezultatul e fascinant.

Discursul lui Trump din iunie 2015 avea ca titlu “Vom face ca America să-şi redobândească măreţia”. Discursul a continuat cu aruncarea responsabilităţii pentru această situaţie în cârca politicienilor de carieră care doar vorbesc şi nu fac nimic.

Declaraţia a curs mai departe cu explicarea câtorva dintre problemele majore cu care se confruntă America, precum lipsa de securitate a graniţelor, 45 de milioane de americani care-şi iau mâncarea pe cartelă, 50 de milioane care trăiesc în sărăcie, 90 de milioane de americani care au renunţat să-şi caute loc de muncă.

Trump a propus ca ţara să se îndrepte într-o direcţie nouă şi curajoasă, iar americanii să se întoarcă la muncă şi să lucreze mai multe ore. Dar şi reconstrucţia armatei, simplificarea Codului fiscal, oprirea migraţiei profesionale prin acorduri profesionale proaste, crearea de oportunităţi pentru micile afaceri, înfrângerea ISIS…

“I-am urmărit pe politicieni. Am avut de-a face cu ei toată viaţa. Dacă nu poţi încheia o afacere bună cu un politician, atunci ai o problemă. Da, şi eu am oameni care fac lobby. Avem nevoie de cineva care, într-adevăr, să preia ţara asta şi să o facă să-şi redobândească măreţia”.

Editorul acestui volum, George Beahm, conchide: “Uitaţi-vă bine la coperta revistei Time cu portretul lui Trump. Ochii lui sunt reci, sprâncenele groase sunt ciufulite şi nu zâmbeşte. Nu se încruntă, dar are o expresie a feţei care transmite că s-a săturat de politicieni în general. Aceasta este faţa de război a lui Trump.

Aşa cum Time ne aminteşte: «Descurcaţi-vă!» Aceasta este idea de bază: orice lider politic care nu va face faţă presiunii viitoare va risca visul american”.

George Beahm este autor de bestseller-uri menţionat de New York Times, Publishers Weekly, LA Times şi USA Today, cu volume specializate în domeniul business şi cultură occidentală. Cărţile sale au fost publicate în peste douăzeci de ţări. Principalele subiecte abordate sunt cenzura, prezentarea unor personalităţi sportive, cât şi a unora din domeniul literaturii, cum ar fi Patricia Cornwell, J.K. Rowling, Stephenie Meyer, Philip Pullman şi alţii.

„Toţi americanii sunt fascinaţi de Donald Trump, în special de ceea ce spune. Cartea, alcătuită din citate, fragmente de interviu şi declaraţii, e ideală pentru simpatizanţii, dar şi pentru oponenţii lui Trump“, scrie fishpond.co.nz.

Cartea este structurată clasic: Trump despre politică, Traump despre afaceri, Trump despre Trump, Date biografie, Trump online și volume despre Trump (sunt enumerate deja 17!).

 

 

“Noaptea de foc”


Editura Humanitas Fiction vă aşteaptă la Libraria Humanitas de la Cişmigiu miercuri, 25 ianuarie, la ora 19.30, la lansarea romanului Noaptea de foc al celebrului scriitor şi dramaturg Eric-Emmanuel Schmitt.

Bine-cunoscutul autor al romanelor Oscar şi Tanti Roz şi Evanghelia după Pilat publică de această dată o carte autobiografică despre miracolul petrecut cu mai bine de jumătate de secol în urmă, care avea să-i influenţeze decisiv viaţa şi scrisul, oferindu-ne o poveste vie, concisă despre noaptea sa de foc, după cum Pascal şi-a numit propria noapte mistică.

„Îmi schimbasem concepţia despre călătorie: destinaţia contează mai puţin decât renunţarea. A pleca nu înseamnă a căuta, ci a părăsi totul, apropiaţi, vecini, obiceiuri, dorinţe, opinii, pe tine însuţi. Nu are rost să pleci decât ca să te abandonezi necunoscutului, neprevazutului, posibilităţilor infinite, chiar imposibilului. A pleca înseamnă să-ţi pierzi reperele, stăpânirea, iluzia că ştii şi să fii dispus să întâmpini ceea ce e ieşit din comun. Adevăratul călător rămâne fără bagaje şi fără ţintă”, scrie Eric-Emmanuel Schmitt.

La 28 de ani, autorul-personaj pleacă într-o călătorie în Sahara împreună cu un prieten regizor, pentru a scrie un scenariu despre misticul Charles de Foucauld. În timpul expediţiei, se rătăceşte de grupul de excursionişti şi de ghidul tuareg şi este nevoit să petreacă o noapte singur în imensitatea muntelui Hoggar. Rămas fără mâncare şi fără apă, în frigul nopţii deşertice, simte cum se deşteaptă în el o forţă arzătoare care-i dă încrederea că nu e totul pierdut şi puterea să se întoarcă nevătămat, după un urcuş ca o cursă a supravieţuirii, un urcuş real şi simbolic totodată. Eric, occidentalul, intelectualul, filozoful raţionalist convins că oamenii sunt doar praf de stele în mijlocul universului infinit, îşi vede zdruncinate toate certitudinile: focul pe care l-a trăit ca pe o imensă împăcare, libertate şi bucurie salvatoare poartă oare numele de Dumnezeu?

“Acolo ne aştepta Moussa, tuaregul cu care corespondam de o lună. Prin fax sau la telefon, ne dăduse toate informaţiile de care aveam nevoie ca să ne pregătim scenariul. Era un bărbat înalt, costeliv, cu tenul acaju şi părul negru, bogat. Ne-a zâmbit vesel, deschis, ca unor apropiaţi, şi ne-a invitat la cină acasă la el.

Ospitalitatea m-a buimăcit întotdeauna, pentru că am crescut la Lyon, o metropolă cu oameni circumspecţi, reci, care nu primesc în casă un amic decât după ce-l analizează minuţios luni – sau chiar ani – întregi, şi-i conferă, astfel, o diplomă cu eticheta “persoană frecventabilă”. În schimb, deşi nu ştia mare lucru despre noi, Moussa ne-a invitat bucuros la el şi ne-a deschis fără ezitare uşa – cu atât mai mult cu cât, de fapt, casa lui nici nu avea aşa ceva.

Dosită la mijlocul unei străduţe cu clădiri ce aduceau cu alveolele unui stup, bojdeuca lui de lut n-avea decât două încăperi, bucătăria şi cămăruţa în care stătea toată familia. Chicineta, und soţia şi fiicele lui Moussa pregăteau masa, era mascată de o perdea de bumbac, aşa că n-am văzut-o; am stat toată seara în cealaltă cămăruţă, pustie, dar lună de curată, care noaptea le servea tuturor drept dormitor. În contrast cu lipsa mobilelor şi a bibelourilor, cuşcuşul mi s-a părut fastuos, plin de culoare, iar bucăţile de carne şi legumele se iţeau dintre bobiţe ca nişte bijuterii expuse pe o pernă de grâu. Cât despre ceaiul de mentă, m-a dat pe spate, mai ceva ca un vin de clasă: dulceag, înmiresmat, îmbogăţit cu mirodenii, mi-a lăsat în gură un amestec de arome, exotice, familiare şi copleşitoare totodată, încât aproape simţeam că-mi vâjâie capul.

Afară se aşternuse brusc întunericul şi se făcuse rece. În douăzeci de minute, din cerul împurpurat de asfinţit se răspândise o boare care răcorea întinderea fără fir de iarbă şi fără tufişuri, apoi bezna se-nstăpânise peste toate, chiar şi peste vânt”.

 

 

“Coroana celor trei”


Editura RAO pregătește unul dintre cele mai așteptate romane de ficțiune pentru adolescenți ale anului, Coroana celor trei de J.D. Rinehart.

Dacă v-a plăcut Urzeala tronurilor, pregătiţi-vă să fiţi uimit! Coroana celor trei este o carte pe care adulții o cumpără pentru copii și sfârșesc prin a o citi ei înșiși.

Regatul Toronia, în care tiranul Brutan răspândeşte teroarea, este pradă unui război civil. Singura speranţă a locuitorilor sunt copiii ilegitimi ai regelui, Tarlan, Elodie şi Agulphus.

Tripleți separați la naștere, magie și monştri, vrăjitori şi război, în îndepărtatul regat Toronia. Secretele de familie se împletesc cu fenomene miraculoase într-o poveste în care creaturile ciudate, bătăliile şi puterea determină destinele tripleţilor Tarlan, Elodie şi Gulph. Separaţi la naştere, cei trei cresc fără a şti nimic unul despre celălalt. Totuşi, există o profeţie străveche, în care se vorbeşte despre faptul că, într-o bună zi, cei trei se vor regăsi şi, astfel, vor reuşi să readucă pacea în regat. Dar drumul către tron este lung şi presărat cu obstacole.

J.D.Rinehart, pseudonimul lui Graham Edwards, s-a născut în Anglia, iar în prezent trăieşte la Nottingham. În tinereţe a realizat filme documentare şi a lucrat ca graphic-designer, desenator pentru filme de animaţie şi scenarist. A scris mai multe cărţi sub diverse pseudonime, printre care și J.D. Rinehart. Când nu scrie, adoră să exploreze castele, să vadă filme şi să facă drumeţii alături de Sir Galahad, câinele său. Coroana celor trei este cea mai nouă serie a autorului.  

„Un început minunat pentru ceea ce se anunţă a fi o saga reuşită!”, apreciază School Library Journal

 

 

 “Femeia cu buchet de flori şi alte povestiri”


Femeia cu buchet de flori şi alte povestiri de Mo Yan este prima antologie de proză scurtă publicată în România a scriitorului laureat cu Premiului Nobel pentru literatură în 2012. „Cu un realism halucinant, Mo Yan îmbină folclorul, istoria și contemporaneitatea”, îşi argumenta Juriul Nobel decizia.

Această selecție de zece povestiri reflectă diversitatea de teme și abordări stilistice din proza scurtă a lui Mo Yan. Unele, precum Frumoasa care trecea bulevardul Chang’an călare pe măgar și Femeia cu buchetul de flori, amintesc de tradiția prozei fantastice chineze și aduc în prim-plan personaje feminine, a căror frumusețe exercită o fascinație irezistibilă, la granița supranaturalului. Altele, cum ar fi Bătălia din pădurea plopilor albi sau Cătușe la degetele mari, au în centru secvențe din realitate văzute prin ochii copiilor.

„O copilărie nefericită este o sursă de inspirație inepuizabilă“, consideră Mo Yan, iar micii protagoniști îi oferă ocazia de a povesti, pendulând între realismul brutal și poezia sclipitoare, despre indiferență și cruzime. Elementele autobiografice își găsesc locul în Bumbacul imaculat, dupa cum mărturisește autorul însuși.

„Poate că nu sunt un scriitor cu o formație teoretică solidă, dar am o imaginație fertilă. […] Pot depăna o poveste încântătoare și această măiestrie am deprins-o de la bunicii mei, dar și de la numeroșii povestitori care se perindau prin sat”, se destăinuie Mo Yan.

Proza scurta a lui Mo Yan aduce o tuşă de mare prospeţime în literatura contemporană. Cele zece povestiri reunite în acest volum, în aceeaşi măsură violente şi poetice, sunt un amestec unic, inclasabil, de realism magic şi realism social, în care se întrepătrund elemente de mitologie şi tradiţie populară cu episoade din istoria recenta a ţinutului Gaomi, tratate în manieră satirică. Lirismul descrierilor are drept contrapunct umorul, adesea feroce, în arhitectura poveştilor de dragoste, curaj şi moarte ale eroilor favoriţi ai scriitorului: oamenii obişnuiţi.

„Mo Yan transforma nefericirea vieţii cotidiene în episoade pline de bucurie, de o rară frumuseţe”, nota The New York Times Book Review

“Când Ayi a intrat în sat, soarele roşu încă nu se ridicase pe cer, însă raze arămii, diafane, îşi aşterneau strălucirea pe caldarâm. Drumul era cufundat într-o linişte desăvârşită, căci nu se zărea nici ţipenie de om. Toate prăvăliile, aflate de-o parte şi de alta a drumului, erau închise, iar steguleţele de la uşa cârciumilor, umezite de roua nopţii, atârnau greoaie, lipsite de viaţă. În vitrinele magazinelor de haine, manechine despuiate, de proastă calitate, îşi încruntau sprâncenele. În liniştea aceea copleşitoare, Ayi îşi auzea tălpile goale cum lipăie la atingerea pietrelor umede, aşa că a ridicat picioarele şi a călcat uşurel, cu băgare de seamă, ca şi cum s-ar fi temut ca nu cumva să tulbure visele cuiva. Uşa prăvăliei cu leacuri era ferecată şi dinăuntru nu răzbătea niciun  zgomot. Ayi s-a lăsat pe vine pe scări şi a aşteptat răbdător. Se simţea ostenit, îi era foame, dar când se gândea că în curând va pune mâna pe leacuri, o mângâiere nespus de duioasă îi alina sufletul. Cum stătea el aşa, dintr-odată o durere surdă a pus stăpânire pe picioarele lui, aşa că s-a aşezat în fund pe scări. Simţea cu i se împăienjenesc ochii. Dinspre capătul drumului se apropia o căruţă cu roti şubrede, trasă de un cal roşu ca focul, mânat de o femeie trupeşă. Răsunetul limpede al copitelor însoţea jucăuş hurducăitul căruţei. Calului îi sclipeau ochii de parcă era un tânăr învăţăcel grăbit să ajungă la examenele imperiale. Femeia avea ochii somnoroşi şi deodată a căscat prelung. Căruţa s-a oprit în faţa prăvăliei cu leacuri, iar femeia a descărcat două sticle cu lapte”.

Mo Yan („Nu vorbi“), pseudonimul scriitorului Guan Moye, este una dintre cele mai puternice voci ale literaturii contemporane. Mo Yan devine celebru în China şi în lume prin romanul Sorgul roşu, publicat în 1987 (Humanitas Fiction, 2008, 2012). La notorietatea scriitorului contribuie cunoscutul film omonim din 1987 al lui Zhang Yimou, câştigător al Ursului de Aur la Festivalul de Film de la Berlin în 1988.

Autor prolific, Mo Yan a publicat peste optzeci de povestiri şi zece romane, cele mai cunoscute fiind: Baladele usturoiului din Paradis (1988, revizuit în 2012; Humanitas Fiction, 2013), Ţara vinului (1992; Humanitas Fiction, 2014), Tâţe mari şi şolduri late (1996), Pedeapsa santalului (2001), Obosit de viaţă, obosit de moarte (2006; Humanitas Fiction, 2012) şi Broaşte (2009; Humanitas Fiction, 2014).

Romanele şi povestirile sale au fost traduse în peste treizeci de limbi, iar câteva au fost ecranizate. Mo Yan a primit numeroase premii internaţionale (Premiul Laure Bataillon, 2001; Premiul Nonino, 2005; Premiul pentru Cultura Asiatică Fukuoka, 2006; Premiul Newman pentru literatura chineză acordat de Oklahoma University, 2009; Premiul Manhae, 2011 etc.), culminând cu Premiul Nobel pentru literatură în 2012.

 

 

“Povestea ta a început de mult. Cum să vindeci traumele de familie moştenite”


Un angajat cu experiență ajunge să ia decizii financiare nesăbuite, repetând, fără să știe, istoria tătălui său, un parior "ratat" pe care nici măcar nu-l cunoscuse. O tânără depresivă vrea să se sinucidă prin "evaporare", pentru ca mai apoi să afle că bunica ei supraviețuise camerelor de gazare de la Auschwitz. Un băiat e cuprins de senzații inexplicabile de frig, fără să știe că unchiul său murise înghețat.

Cartea de față vorbește despre acele fobii, depresii și gânduri obsesive care ne copleșesc fără să ne dăm seama de unde ni se trag. Combinând cercetările din neuroștiințe cu intervențiile specifice constelațiilor familiale, autorul demonstrează în ce fel uneori ajungem să moștenim și să retrăim, în mod inconștient, suferințele și traumele nerezolvate ale strămoșilor. Cititorul are la îndemână căi utile pentru eliberarea de traumele moștenite pe cale transgenerațională. Aceste tehnici merg de la identificarea anxietăților mascate după cuvinte și comportamente aparte până la genogramă, dialogul imaginar cu strămoșii și eliberarea, prin compasiune, de suferințele generațiilor trecute.

Ca specialist în domeniul traumelor de familie moştenite,  Mark Wolynn a realizat terapii individuale sau de grup timp de pese 20 de ani. Povesea ta a început de mult. Cum să vindeci traumele de familie moştenite oferă un ghid pragmatic al acestei metode. Un auto-diagnostic oferă o cale de a depăşi teama şi anxietăţile, de reconectare, integrare în viaţă. Cartea este o abordare transformatoare a rezolvării dificultăţilor în multe cazuri.

Mark Wolynn este psiholog clinician specializat în traumele transgeneraționale. Este director și formator la Institutul pentru Constelații Familiale din San Francisco. 

Te-ar putea interesa







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2020 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.27