De la Baba Vanga la Andreea Paul Vass, via Carmen Hara, futurologii se întrec în predicții. Ei uită că frustrarea, ca și mulțumirea, sunt individuale. Fiecare le știe pe ale lui, compară ceea ce a sperat cu ceea ce a obținut. Totuși, ar fi bun un vis pe care să îl împărtășim cu toții. Dar ne-ar și încurca. Dacă nu știi unde vrei să ajungi, nu contează pe unde mergi. Singurul obiectiv aflat acum pe piață e unirea cu Basarabia. Vag și puțin convingător, după ce majoritatea s-a trezit din primul vis național, cel al integrării, ușor mahmură și cu multe datorii la bănci. Încrederea a dispărut, la fel speranța. Suspiciunile fac să fie respinse orice proiect. Se preferă auto-distrugerea unei ipotetice supraviețuiri a caprei vecinului. Dezbinare, ură, agresivitate...cam așa arată societatea.
Nu e corect să spunem că 2013 a fost un an cu ghinion, fiindcă norocul și-l face omul, cu mâna lui. De ce ar fi 2014 diferit de 2013 sau de anii precedenți? Ieșirea din obsedantul deceniu în care lumea românească s-a învârtit în jurul lui Traian Băsescu se va produce abia în 2015. Nu te poți aștepta ca ultimul său an la Cotroceni să fie diferit de ceilalți nouă. Unde mai pui că oamenii care au câștigat susținând regimul Băsescu vor să îi supraviețuiască, să stea la butoane și după. Iar acest lucru nu se poate realiza decât dacă războiul continuă. E drept că rezervele de prostie sau de trădare din Parlament sunt inepuizabile, așa cum s-a demonstrat în marțea neagră. Cu așa trupe, nici nu mai ai nevoie de inamici ca să pierzi. Una peste alta, măcar cu o consolare rămânem: dacă nu te aștepți la mari surprize, nici nu poți fi dezamăgit de ceea ce va urma.
La mulți ani!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
