„Termenul de bibliofilie este unul amplu, n-am să folosesc un limbaj foarte tehnic, dar o să schițez câteva repere. În primul rând ne referim la carte veche și aș defini limitele pentru cartea românească veche, între prima apariție editorială, este vorba despre Liturghierul lui Macarie, din anul 1508, carte în limba slavonă în spațiul românesc, editată, pare-se, la Târgoviște, iar limita superioară este anul 1830, ultima înregistrare în bibliografia de căpătâi a specialiștilor, Bibliografia românească veche. Iar pentru cartea străină, veche, termenul este, evident, din momentul inventării tiparului cu litere mobile, de către Johannes Guttenberg, la jumătatea secolului al XV-lea până în anul 1750, această limită este convențională.
Lăsând la o parte vechimea, mergem către alte criterii bibliofile. În colecția noastră intră cărți editate de oficine celebre și aș enumera câteva nume din spațiul european, este vorba despre Aldus Manutius și întreaga sa dinastie, aș spune. Mai este familia Elzevir, în Olanda, este vorba de Henri Estienne, în spațiul francez și Christophe Plantin, în Belgia. Tot ceea ce provine din această oficină reprezintă din start o bibliofilie. Vorbim de zorii tiparului românesc și de ținuta, în sine a cărții.” a declarat Andreea Badea, în cadrul De Ce Citim.
Tot în categoria bibliofiliei intră și cărțile cenzurate
„Edițiile princeps reprezintă bibliofilie. Și aici se face o confuzie în spațiul editorial între ediția princeps și ediția primă. Avem Ediție princeps numai în cazul editărilor din perioada Renașterilor, cu precădere a operelor antice. Ediția primă este prima ediție a autorului în zilele noastre. Avem termen de bibliofilie referitor la ediție, ediția de autor, ediția definitivă, stabilită de autor ca fiind definitivă sau curiozități în ceea ce privește formatul cărții: cărți în format foarte mare, pe care le numim tehnic „gigant” sau cărți foarte mici numite „liliput”. De asemenea, termenul se referă și la curiozități tipografice. Bibliofilie reprezintă și cărțile care au fost editate în afara țării și se referă la istoria și realitățile românești. Este vorba despre subiecte, cum le numim noi, daco-romanica sau subiecte din categoria infern. Tot în categoria bibliofiliei intră și cărțile cenzurate. În ceea ce privește exemplarele, foarte frumoase sunt legăturile: legături de excepție, legături parlante, în piele, în pergament, în piele de șarpe și acele cărți care au dedicație sau ex-librisuri, mărci de proprietate. Toată această categorie este definită ca bibliofilă.” a mai spus specialistul BCU Carol I.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
