În discursul despre starea Uniunii, Ursula von der Leyen a cerut lupta împotriva „ultranaționaliștilor”, însă eurodeputata AUR Georgiana Teodorescu arată că tocmai aceste voturi au salvat pachetul privind returnarea migranților. Teodorescu acuză PPE de dublu standard și subliniază că etichetele ideologice dispar convenabil la negocierile pentru putere.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a lansat un apel, în discursul ei de ieri, împotriva forțelor critice la adresa proiectului comunitar în timpul discursului său privind starea Uniunii. „Fie că este vorba despre ultranaționaliști sau europeni, ingerințe rusești sau de dezinformare, numele se schimbă, dar obiectivul este același. Ne disprețuiesc valorile și vor să distrugă unitatea europeană. Să luptăm împotriva acestui lucru, să luptăm împreună pentru ideea noastră de Europa”, a susținut șefa executivului european.
Aceasta a adăugat o avertizare: „Un război teritorial de agresiune are loc pe continentul nostru. Altele au izbucnit în apropiere. O luptă pentru capacitățile industriale conturează competiția globală. Iar o luptă a narațiunilor încearcă să slăbească încrederea noastră în Europa”. În viziunea sa, soluția stă în consolidarea puterii de decizie a blocului comunitar: „Numai Europa poate furniza o suveranitatea reală pentru europeni. Europa a crescut cheltuielile de apărare cu 80% numai în ultimii cinci ani”.
Într-un interviu acordat DC News, europarlamentarul AUR Georgiana Teodorescu susține că etichetele ideologice sunt folosite oportunist și că majoritățile de la Bruxelles depind chiar de forțele puse la zid în declarațiile publice.
Voturile conservatorilor din ECR au deblocat legislația privind returnarea migranților
Întrebată dacă există riscul ca eticheta de „antieuropean” să lovească pe oricine contestă deciziile Comisiei, reprezentanta AUR a prezentat culisele unor negocieri-cheie din Parlamentul European.
„Când marile capitale europene, așa-zisele capitale „proeuropene”, inclusiv cea a doamnei Ursula von der Leyen, au înțeles, după ani de politica progresistă, ca forțele de ordine refuză să mai intre în anumite cartiere „confiscate” de imigranți, ca au cheltuit enorm cu ajutoare sociale pentru persoane care nu s-au integrat niciodată social în UE, în detrimentul propriilor cetățeni, și că au scăpat situația de sub control, grupul politic EPP al doamnei Ursula von der Leyen a apelat la „antieuropeni”. Adică, propunerile legislative referitoare la procedurile de returnare în statele terțe de unde provin a tuturor imigranților ilegali de pe teritoriul UE nu ar fi putut deveni realitate fără grupul politic ECR, din care partidul AUR face parte. EPP-ului nu i s-au alăturat atunci nici „proeuropenii” de la SD, nici „proeuropenii” de la Renew, nici „proeuropenii” de la Verzi, ori de la Stânga. Atunci eticheta de „antieuropean” a dispărut brusc.
Câteva luni mai târziu de la adoptarea acestei legislații, după ce și-a rezolvat problema, doamna von der Leyen, în discursul său despre Starea Uniunii Europene, s-a și lăudat cu reușita sa: „Numai in ultimul an, numărul intrărilor ilegale pe teritoriul UE a scăzut cu 35%. Acesta e un progres real”. A uitat să menționeze, însă, că acest lucru nu ar fi fost posibil fără „antieuropeni”. De ce ar fi lăsat adevărul să strice discursul? Cu atât mai mult cu cât grupul dumneaei politic negociază intens pentru a-și păstra funcțiile în Parlamentul European – și, de ce nu, pentru a câștiga unele în plus – la jumătatea mandatului legislativ european, adică în decembrie. De aceea, a revenit, brusc, la eticheta de „antieuropean” pe care o atribuie acum foștilor ei parteneri de majoritate politica in Parlamentul European.
Ce e cel mai grav, însă, e că acest narativ, uitat la nevoia EPP și redescoperit la ananghia Ursulei von der Leyen, e folosit pentru a manipula. Iar când președinta Comisiei Europene manipulează opinia publică, cu dovezile la vedere, ne putem întreba legitim dacă acest narativ antieuropean nu e cumva un produs al „laboratorului” de la Bruxelles? Ori, dacă nu cumva, doamna von der Leyen dă dovadă de cea mai mare flexibilitate politică, în câteva luni ea însăși fiind, pe rând, „antieuropeana”, apoi, „proeuropeana”? Ori, de ce nu, când și mai ales ce e doamna von der Leyen? „Proeuropeana” sau „antieuropeana”?
Nu este prima oară când Ursula von der Leyen se lansează în astfel de afirmații hazardate în fața plenului de la Strasbourg, adică în fața celor aleși direct de cetățenii europeni. Desigur că există un risc major, poate și o tentație a șefei Comisiei Europene de a se lansa în astfel de afirmații uitând ce reprezintă instituția pe care o conduce și cum a ajuns domnia sa acolo, în urma unor negocieri cu ușile închise. Uniunea Europeană se vrea un model de democrație la nivel mondial așa că nu ar fi bine să confundăm critica la adresa instituțiilor europene cu ostilitatea față de Europa. Sub nico formă Uniunea Europeană sau Comisia Europeană nu trebuie tratate ca structuri infailibile, ale căror decizii nu pot fi contestate. Ne place să credem că Europa înseamnă dialog, dezbatere și dreptul statelor membre suverane și al cetățenilor de a avea opinii diferite. Dacă „proeuropean” ajunge să însemne „susținem exclusiv deciziile Comisiei”, riscăm să golim de conținut însuși principiul democratic al dezbaterii. După moțiunea de cenzură împotriva Ursulei von der Leyen de anul trecut, grupul EPP ne transmisese că nimeni din cei care au votat o astfel de moțiune nu vor mai primi sprijinul EPP pentru funcții în Parlament. Deci democrația și respectul pentru votul cetățenilor contează doar dacă susții Comisia. Altfel, nu”, spune Georgiana Teodorescu pentru DC News.
Semnalul de alarmă după alegerile din Germania: 44% dintre alegători, trecuți la „antieuropeni”
Rugată să comenteze ordinul politic de combatere a formațiunilor etichetate drept extremiste, Georgiana Teodorescu a făcut trimitere la rezultatele electorale din Germania și la modul în care se aplică barierele politice.
„Nu trebuie să uităm că acasă la Președinta Comisiei Europene, în Germania, partidul din care dumneaei face parte, tocmai a pierdut alegerile într-un land care are, din anumite puncte de vedere, inclusiv din perspectiva sectorului agricol, multe lucruri în comun cu România. Faptul ca partidul în cauză a fost catalogat ca fiind „antieuropean” si ultranaționalist nu mai reprezintă o mirare.
Narativul, așa cum am explicat mai devreme, e folosit la nevoie. Ori pentru CDU, partidul doamnei von der Leyen, pierderea alegerilor a fost o astfel de nevoie. Ce e cu adevărat îngrijorător e ca odată cu aceasta eticheta pusa acelui partid, atât doamna Von der Leyen, cat si toți ceilalți care adera la acest narativ socotesc „antieuropeni” și ultranaționaliști 44% dintre persoanele care s-au prezentat la vot. Adică aproape jumătate de milion de cetățeni europeni, considerați, peste noapte, „antieuropeni”. Căci, până la închiderea urnelor, când CDU nu era oficial pierzător, ei erau încă europeni. Corect?
Totodată, trebuie să ne asigurăm că știm bine ce înseamnă cuvinte precum ingerințele străine sau dezinformarea. Dacă de fiecare dată când nu-i convine ceva președintei Comisiei Europene: o luare de poziție, o inițiativă legislativă, o acțiune cetățenească sau pur și simplu o respingere a propunerilor instituției pe care o conduce, Ursula von der Leyen cere eliminarea autorilor acestor acțiuni contrare executivului european atunci avem într-adevăr o problemă. Ce înseamnă să fii antieuropean? Să-ți iubești țara și să nu înghiți fără discernământ ce decid eurocrații? Să pui pe primul loc interesul cetățenilor proprii? Dar ultranaționalist? Este cumva acel cetățean european care nu vrea ca Ursula von der Leyen să se mai amestece în treburile țării sale și să impună reguli suprastatale? Dacă despre combaterea acestor antieuropeni și ultranaționaliști a vorbit șefa Comisiei Europene avem o veste proastă pentru domnia sa: oamenii s-au săturat de dictatura Bruxellesului și vor în fruntea țărilor lor, tot mai frecvent, oameni politici pe care îi preocupă bunăstarea propriilor cetățeni și care apără identitatea națională. Dacă, însă, Președinta Comisiei a vorbit, de fapt, despre persoane sau organizații care desfășoară activități ilegale, violente sau acțiuni reale de interferență străină, acestea trebuie investigate pe baza probelor și respectând legea.
Aș dori să reamintesc faptul că așa-zisul cordon sanitar deseori invocat în acest Parlament se aplică sau nu, în funcție de interesele grupurilor politice. Când se dorește să treacă o anumită politică mai sensibilă, majoritățile se formează fără nicio restricție sau rușine. Apoi, când e nevoie de discurs „politic corect” se poate invoca din nou, la nevoie, faimosul cordon sanitar. La fel ca în România, de altfel”, mai spune europarlamentarul AUR Teodorescu.
Paralela cu România: Raportul promis de Nicușor Dan pe alegerile din 2024 întârzie nejustificat
Discuția a atins și granița dintre combaterea amenințărilor hibride și limitarea opoziției democratice. Georgiana Teodorescu a fost întrebată despre o paralelă cu situația politică din România: cum stabilește Ursula von der Leyen unde se termină critica legitimă la adresa Uniunii Europene și unde începe extremismul? Mai ales că, de exemplu, în România încă așteptăm raportul privind anularea alegerilor din partea lui Nicușor Dan.
„Este clar din perspectiva tuturor discursurilor domniei sale că jonglează cu concepte elastice care se întind și se restrâng în funcție de interes și de context. Uneori este suficient, din perspectiva șefei Comisiei Europene, să se afirme pur și simplu că un partid, de exemplu, este „antieuropean”. Trebuie să existe o delimitare între o opinie politică legitimă și o acțiune care încalcă legea. Altfel, există riscul ca o etichetă politică să fie folosită pentru a discredita adversarii ideologici. Și pentru că ați menționat fantomaticul raport al președintelui Dan, vreau să afirm ferm că, într-o democrație, limita trebuie stabilită mai întâi de toate prin Constituție, apoi prin lege și prin instituții independente, nu prin declarații politice. Putem fi eurocritici, putem considera că anumite competențe trebuie să rămână la nivel național, putem critica politicile Comisiei sau putem milita pentru o reformare profundă a Uniunii Europene. Toate acestea țin de dezbatere politică.
Problema României este că la aproape doi ani de la anularea alegerilor prezidențiale din 2024, încă așteptăm raportul promis de președintele Dan. În iunie 2026, documentul urma să fie prezentat „într-un termen rezonabil”, fără o dată concretă. Apoi, în august Administrația Prezidențială ne-a transmis că documentul urma să analizeze nu doar alegerile din 2024, ci două decenii de acțiuni hibride ale Rusiei împotriva României și Europei.
Într-o societate democratică, cetățenii au dreptul să ceară explicații, probe și transparență. Nu este „antieuropean” să întrebăm de ce au fost anulate alegerile. Nu este „antieuropean” să cerem să vedem dovezile. Nu este „antieuropean” să cerem transparență totală pe fiecare euro cheltuit din buzunarele noastre. Și nu este „antieuropean” să criticăm instituțiile europene atunci când considerăm că au greșit. În fond, evoluția se naște din critică, niciodată din auto-complacere”, conchide Teodorescu.