Șeful statului, autorul reformei și modernizării, garantat Merkel, a ales. Presa portocalie răsuflă ușurată. Are, din nou, muniție. Eroul reformator și-a sacrificat fratele, pe altarul Justiției. Cu un pește greu pe talerul ”Ai lui Băsescu”, tipa legată la ochi va da iama cu sabia, ridicând de acum doar crăpălăii din balta ”Celorlalți”. Echilibru, fericire, posibilitatea de ”a face mersul” astfel încât să-i dea lui Mircea un an, acolo, poate cu suspendare, poate cu amnistie.
Cum? Nu există această posibilitate (acel ”așa era mersul făcut”, auzit pe înregistrări)? Justiția e independentă, fără oameni din posturi cheie fideli președintelui? Nu mă îndoiam, dar m-au pus pe gânduri spusele lui Traian Băsescu:” Între nevoia de consolidare a Justiției și reflexul firesc de a-ți apăra fratele, aleg consolidarea Justiției”. Fraza nu are sens decât dacă există cu adevărat posibilitatea alegerii.
Adică avem două variante:
a) președintele trage sfori astfel încât dosarul să fie îngropat, iar Mircea să scape.
b) președintele lasă Justiția să se consolideze și procurorii să-și facă treaba, fără să-și apere fratele.
Traian Băsescu, președintele cel bun, ne spune că a ales să consolideze Justiția. Minunat. Dar în alte cazuri, care i-a fost alegerea? Dacă se putea implica acum, dar nu s-a băgat, de unde știm că în alte cazuri n-a apăsat tasta A?
Apologeții băsiști au de ales, la rândul lor, o variantă care să le convină:
a) Justiția e consolidată, deci președintele nu-și justifică agățarea de Putere (în locul unei demisii de onoare, susține că rămâne pe loc ca să apăre Justiția).
b) Justiția nu e consolidată, deci președintele o folosește când vrea, acesta fiind și motivul pentru care evită o demisie de onoare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
