Compromiterea liderilor stângii și copleșirea lor cu acuze, sunt parte a scenariului dorit de către cei care nu au suport popular în a rămâne la butoanele deciziei statale. Acestea sunt numai câteva metode care arată începutul unui conflict de tip asimetric. Nimeni nu mai știe ce o să se întâmple mâine și asta va duce iarăși la șubrezirea curajului în luare a deciziilor și la inhibarea inițiativelor de investiții.
Iohannis – comportament de agitator
Deși puțini o recunosc public, oamenii obișnuiți, cei care nu apar la televizor, dar care merg în piața agroalimentară, înainte de a merge direct în Piața Universității, vorbesc apăsat despre posibilitatea ca, în 2015, la Colectiv să fi fost pus un foc de o mână criminală. Logica analizei lor survine din ceea ce s-a întâmplat ulterior. Adică faptul că n-am avut un mesaj echilibrat din partea șefului statului, prin care oamenii să fie îndemnați la calm și compasiune, ci un mesaj de tip agitator: „a fost nevoie să moară oameni ca să plece acest guvern!" a spus atunci președintele. Deși se spunea că se protestează față de toată clasa politică, nimeni nu s-a dus în 2015 și la gardul Cotroceniului să protesteze. Ciudat, nu?
[citeste si]
Culmea este că, la momentul incendiului, guvernul Ponta era unul performant și cu suficient suport popular, pe care fotografia mișcărilor de stradă l-a intimidat și apoi zguduit din temelii. În două zile, din pur anonimat, se vehicula deja numele noilor miniștri și al premierului – Dacian Cioloș. Deși nominaliza un premier care venea pe fondul unei tragedii naționale, președintele zâmbea și se mândrea cu ocazia nominalizării.
Guvernul Cioloș –născut din cenușa de la Colectiv
A urmat „guvernul meu" născut din cenușa de la Colectiv și, culmea, după un an, când pleacă, luând un mare șut politic în fund, pe măsura duplicității și a slabei sale performanțe, un nou club ia foc. Nu coincidența în sine este problema, ci faptul că în pofida incendiului anterior, tot nu se luaseră măsuri clare de către guvernul prezidențial, care pentru asta fusese instalat. Situația de funcționare a respectivului spațiu de divertisment nu era nici pe departe rezolvată. Care a fost, în aceste condiții, necesitatea instalării unui guvern tehnocrat? De ce erau în continuare cluburile nepregătite corespunzător știindu-se că riscul unor noi tragedii plutește?
Ieșirea în stradă a lui Iohannis trădează teamă de abandon
În tot acest timp, președintele PSD, n-a răspuns la provocări și n-a insultat pe nimeni. Și-a organizat partidul și a câștigat alegerile. Țara, instituțiile și multe alte structuri cu origine morală dubioasă, sunt împânzite de oameni îndoctrinați, cărora li se reinterpretează și apoi servește ideea de democrație, la pachet cu ce trebuie făcut în numele ei. Mai exact: „facem asta pentru că toată țara ar trebui să meargă la pușcărie". Un protestatar declara unui canal ieri, că se oferă voluntar să sape la fundația unor noi pușcării. Observați ura și sâmburii scindării? Aceste false simboluri sunt deja parte integrantă a unora dintre noi. O minoritate modelabilă, netransparentă, vrea să conducă România profitând și de comportamentul de agitator al șefului statului. Acesta a pornit dezlănțuit într-o continuă și imprevizibilă campanie electorală. Prin ieșirea în stradă, Iohannis arată că se simte slab, abandonat și sacrificabil.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
