Coronavirus - COVID 19
România în stare de alertă
-
confirmate
-
vindecate
-
decese
Sună-ne (Luni - Vineri, 09:00 - 18:00) sau scrie-ne la numărul 0772.264.642 sau la adresa de e-mail redactia@dcnews.ro și pune intrebări despre coronavirus, situații sociale, medicale, suport psihologic. Semnalează situații deosebite.

EXCLUSIV  Toamna vine cu o paletă variată, de la cărţi de dragoste la memorii, la o privire asupra industriei bancare şi întunecate firide ale sinelui

“Coloana de foc”

Trădare, crimă, dragoste şi o lume înflăcărată de credinţă.

De azi, cititorii vor găsi în librării Coloana de foc, cea mai ambiţioasă şi impresionantă carte a lui Ken Follett.

Acest roman este cu atât mai interesant cu cât are drept sursă de inspiraţie fapte istorice, evenimente reale. Cu toate acestea, Follett nu urmăreşte doar domnia Elisabetei I sau viaţa altor regi şi regine din Europa, ci şi viaţa unor oameni care, deşi aparent diferiţi, în realitate se aseamănă prin inteligenţă, curaj, devotament sau, dimpotrivă, prin cruzime şi intoleranţă.

Pentru a obţine un titlu nobiliar, un tânăr sărac este decis să calce peste cadavre. În numele credinţei, dar şi pentru a-şi atinge propriile scopuri, un episcop condamnă oameni la arderea pe rug. În câteva ore, o familie de negustori îşi pierde averea, iar destinul fiecăruia dintre membrii săi se schimbă în mod dramatic. Într-un alt colţ al lumii, o tânără îşi riscă viaţa pentru a vinde cărţi interzise. Doi tineri îndrăgostiţi sunt despărţiţi de convingerile religioase ale părinţilor. Ce au în comun toate aceste poveşti? Lupta dintre Biserica Catolică şi susţinătorii protestantismului, consideraţi eretici în Europa secolului al XVI-lea.

Povestea se petrece la Kingsbridge, un orăşel fictive, dar şi în Franţa, Spania, Olanda. Însă tabloul idilic, presărat cu grădini, castele, catedrale, contrastează cu tulburătoarele evenimente istorice care se petrec aici: crime, conspiraţii, ameninţări, şantaj – toate acestea având ca scop înlăturarea reginei Elisabeta, considerată prea tolerantă faţă de protestanţi. Pentru a se documenta, autorul a consultat numeroase cărţi de istorie, a vizitat oraşele din Europa unde se petrec scene din carte, numeroase case şi castele, a analizat costumele purtate în secolul al XVI-lea, precum şi portretele Elisabetei I, ale Mariei Stuart, ale lui Francis Drake şi ale altor personalităţi.

Scriitura te poartă lin de la o poveste la alta, de la o familie la alta, fără să pierzi nicio clipă sentimentul că te afli în faţa unei construcţii perfect echilibrate. Suspansul, întorsăturile de situaţie şi dialogul sunt atât de bine dozate, încât este imposibil să nu te cucerească.

“Cartea este presărată cu numeroase personaje cu adevărat remarcabile... nu este o carte care să fie citită o singură dată, ci una care trebuie savurată pentru drama, profunzimea şi bogăţia ei”, consideră Library Journal

Coloana de foc, cel de-al treilea volum al seriei Kingsbridge apare în toamna aceasta şi în Statele Unite, Germania, Franţa, Anglia, Spania, Italia.

Ken Follett este unul dintre cei mai de succes scriitori din lume. A scris 31 de cărţi, vândute în peste 160 de milioane de exemplare, în peste 80 de ţări şi traduse în 33 de limbi. Născut pe 5 iunie 1949 în Cardiff, Ţara Galilor, fiul unui inspector de taxe, Ken a urmat cursurile unor şcoli publice, apoi University College London, primind un titlu de onoare în filosofie. Şi-a început cariera ca reporter, la ziarul din oraşul natal, apoi la London Evening News.

Primul succes notabil al lui Ken a apărut după publicarea cărţii Eye of the Needle,  în 1978. În 1989 publică romanul istoric Stâlpii pământului, care ajunge numărul unu pe lista celor mai bine vândute cărţi din lume, apoi este adaptat cinematografic, în 2010, într-o serie de televiziune, produsă de Ridley Scott. O Lume fără sfârşit, continuarea cărţii Stâlpii pământului, s-a dovedit a fi la fel de populară atunci când a fost publicată în 2007.

 

(w670)


“Bancherul diavolului. Cum am distrus secretul bancar elveţian”

Editura Minerva a achiziţionat drepturile de autor pentru Bancherul diavolului. Cum am distrus secretul bancar elveţian, de Bradley C. Birkenfeld – o poveste adevărată, care începe ca o carte cu James Bond, cu o privire în spatele scenei industriei bancare elvețiene și a unui sistem juridic corupt.

De-a lungul timpului în care a fost bancher privat al băncii elvețiene UBS, autorul a dus o viață de lux cu mașini Ferrari, fete, șampanie scumpă și bani care curgeau ca la robinet. Ca și apa, banii cu care lucra circulau invizibili și anonimi prin conturi offshore. Birkenfeld a fost unul dintre aceia care secretizează sume enorme (fără plata taxelor) pentru clienții lor super-bogați.

La un moment dat, a descoperit afacerile și înțelegerile din spatele fortăreței UBS. Parțial din motive etice, dar mai ales din instinct de auto-apărare, și-a deconspirat angajatorii atunci când și-a dat seama că UBS avea un plan conform căruia urma să-și arunce proprii angajați în cușca leilor. El adună informații șocante, detaliate, și liste cu nume de clienți, face legăturile dintre toate acestea și oferă totul Departamentului American de Justiție, care îl reține pentru investigații și îl condamnă în mod nedrept la 2 ani și jumătate închisoare.

Brad Birkenfeld este cel mai important avertizor din istorie, singurul om care a dezvăluit cea mai mare fraudă fiscală din lume: 19.000 de conturi-client desecretizate, 780 de milioane de dolari recuperați de IRS!

Brad Birkenfeld a dărâmat zidurile din jurul sistemul bancar elvețian!

„Una dintre cele mai bune cărți despre infracțiunile corporatiste care a fost scrisă vreodată”, apreciază Corporate Crime Reporter

„Bradley Birkenfeld – cel mai important informator financiar din toate timpurile”, consideră CNBC (publicație americană pentru și despre piețele de capital)

„Dacă o singură persoană poate fi creditată că a atras atenția populației asupra lumii offshore, atunci este vorba de Bradley Birkenfeld”, afirmă Financial Times

Bradley Birkenfeld și-a început cariera bancară la State Street Bank & Trust din Boston, departamentul de tranzacții valutare. În 1994, a avertizat FBI în legătură cu unele activități ilegale ale State Street Bank, dar nu au fost demarate investigații. În 1996, a fost angajat ca bancher privat la banca Credit Suisse, iar în 1998 s-a mutat la Barclay’s Bank.

În 2001, Birkenfeld a început să lucreze la UBS, sediul din Geneva, Elveția, ca bancher privat, oferind servicii de management al activelor, prin orientarea investițiilor (mobiliare și imobiliare), inclusiv „eficientizarea“ plăților de taxe fiscale. Principala lui responsabilitate era să convingă americani bogați să-și mute fondurile la UBS ca să evite plata taxelor fiscale.

 

(w670)

 

 “Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică. Lovitura de graţie”

Astăzi, la ora 19:00, sunteţi aşteptaţi la Libraria Humanitas de la Cişmigiu, la lansarea volumului Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică. Lovitura de graţie, recent apărut în ediţie de colecţie.

La eveniment vor vorbi Adela Greceanu, scriitoare şi jurnalist cultural, Cristian Pătrăşconiu, jurnalist cultural, şi Cosmin Ciotlos, critic literar. Moderatorul întâlnirii va fi Denisa Comănescu, director general al Editurii Humanitas Fiction.

„Marguerite Yourcenar a însemnat ultima reverberaţie a unui cor eroic de scriitori europeni printre care se numărau Thomas Mann şi André Gide, bărbaţi mai vârstnici pe care i-a admirat cu precădere şi ale căror opere au influenţat-o pe a sa. S-a înscris perfect în linia lor de scriitori filozofi, cu o cultură profundă şi vastă, de moralişti care privilegiau perspectiva istorică şi de virtuozi în egală măsură ai romanului, prozei scurte şi eseului. Asemenea lor, şi-a manifestat, într-o manieră plină de demnitate, predilecţia pentru subiecte şocante, fiind fascinată ca şi ei de ambiguitatea sexuală”, scrie Edmund White.

Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică, în traducerea din franceză a lui Petru Creţia şi Lovitura de graţie, (ecranizat în 1976 de regizorul Volker Schlöndorff), primele două romane publicate de Marguerite Yourcenar, îmbracă forma confesiunii: două voci, amintind parcă de tonul aproape alb al lui Mishima, dau viaţă unor personaje care resping femeia din raţiuni asemanatoare.

Asemenea tuturor eroilor lui Marguerite Yourcenar, Alexis îşi pune întrebări pentru a se cunoaşte pe sine şi pentru a înţelege lumea. Într-o lungă scrisoare adresată soţiei pe care a părăsit-o, el analizează „lupta zadarnică“ pe care a dus-o ascunzându-şi adevărata identitate sexuală.

În Lovitura de graţie (traducere din franceză de Doina Jela Despois), în 1919, într-un ţinut baltic secătuit de război, ideologii, revoluţie şi deznădejde, trei tineri, Éric, Sophie şi fratele acesteia Conrad, prieteni din copilărie, sunt atraşi într-o tragică poveste de iubire, iar dorinţa frustrantă, vanitatea rănită, minciunile, erotismul şi violenţa îi împing până în pragul nebuniei.

„Războaiele şi dramele publice nu sunt decât prilejuri de a merge până la capătul sentimentelor şi al conflictelor interioare. Alexis şi Éric au în comun o aceeaşi convingere pur literară, că vechile cuvinte, dacă sunt reşlefuite cu măiestrie, pot scoate la lumină cele mai ascunse nuanţe afective”, notează Bertrand Poirot-Delpech

Marguerite de Crayencour s-a născut la Bruxelles în 8 iunie 1903, dintr-o mamă belgiană, Fernande de Cartier de Marchienne, şi un tată francez, Michel Cleenewerck de Crayencour. Mama murindu-i după zece zile, de educaţia ei se va ocupa, în Franţa, tatăl anticonformist şi extrem de cultivat. El îi plăteşte publicarea primelor două plachete de versuri, după ce, împreună, aleg pseudonimul debutantei, Yourcenar, o anagramă a numelui lor de familie.

În 1929 îi apare primul roman, Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică (Alexis ou le Traité du Vain Combat), şi îi moare tatăl. Călătoreşte prin Europa, pentru ca, odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, să se stabilească în America. În 1937 o întâlneşte la Paris pe Grace Frick (alături de care va trăi până la moartea acesteia, în 1979), la îndemnul căreia va ajunge în SUA şi va preda literatură comparată în New York City şi la Sarah Lawrence College.

În 1938, publică Povestiri orientale (Nouvelles orientales; Humanitas Fiction, 2016), iar în 1939, romanul Lovitura de graţie (Le Coup de Grace). În 1951 vede lumina tiparului romanul Memoriile lui Hadrian (Mémoires d’Hadrien), încununat cu Prix Femina Vacaresco, şi în 1968, romanul Piatra filozofală (L’Oeuvre au Noir), recompensat cu Prix Femina.

În 1977 îi este atribuit de Academia Franceză Grand Prix de Littérature pentru întreaga operă, iar în 1980 devine prima femeie aleasă în Academie. Se stinge din viata la 17 decembrie 1987, cenuşa fiindu-i îngropată în Brookside Cemetery, Somerville, Maine.

Cu o operă care cuprinde romane, povestiri, eseuri, poeme, piese de teatru şi trei volume de memorii, Marguerite Yourcenar este una dintre cele mai importante scriitoare de limba franceză.

 

(w670) 3

 

“Vrăjitoare, giganți și oameni înspăimântători”

În basme, vrăjitoarele și uriașii sunt creaturi complementare, crude, egocentrice, invidioase, care uzurpă vitalitatea și tinerețea, puterile feminine și masculine. Ele întruchipează figuri parentale create de imaginația copiilor și de nelegiuirile adulților.

În această carte, Joseph H. Berke, încercând să răspundă la întrebarea de ce îi urâm pe ceilalți și pe noi înșine, explorează cele mai întunecate firide ale sinelui: invidia, lăcomia, gelozia și narcisismul, elemente care tind să rămână în umbra percepției, deoarece sunt haotice, violente, periculoase și extrem de tulburătoare. Cu toate acestea, o cunoaștere a prezenței acestor emoții nocive și a relațiilor uneia cu celelalte este esențială pentru eliberarea recunoștinței, generozității și compasiunii. Scrisă într-un limbaj accesibil, cu numeroase ilustrări din experiența clinică și viața cotidiană, cartea se adresează tuturor celor interesați de profunzimile psihicului uman.

“Prezența vrăjitoarelor albe și negre, a spiritelor bune și rele coincide cu percepțiile profunde că majoritatea mamelor au momente bune și rele. Ele pot fi iubitoare și iubite, dar foamea, disconfortul sau maltratările reale le pot transforma rapid în persoane pline de ură și detestate. Basmele descriu temerile colective de înfometare și de moarte la sânii femeilor egoiste, narcisiste, nesatisfăcătoare, răutăcioase. În schimb, finalul fericit transmite speranțele colective că spiritul mamei iubitoare va predomina, chiar dacă ea nu este întotdeauna prezentă imediat. (…)

Invidia se ascunde, evident, în spatele unei fațade de presupuse răniri sau este fuzionată cu lăcomia și gelozia. Cel mai important, impulsurile negative, cum sunt invidia, lăcomia și gelozia, sunt permanent la polul opus față de gratitudine, generozitate și compasiune – toate virtuțile fundamentale care exprimă dragostea noastră de viață. Chiar și Salieri nu a fost motivat în totalitate de răutate. El l-a admirat pe Mozart și a vrut să compună muzică precum el, pentru a-l putea răsplăti pe Dumnezeu, pentru că l-a făcut un om celebru. Invidia a dominat doar atunci când, în opinia sa, această ambiție a fost zădărnicită. Astfel, el a abandonat îndatoririle sociale și acțiunile caritabile și s-a dedicat distrugerii vieții lui Mozart”, scrie autorul.

Joseph H. Berke este profesor și psihoterapeut de orientare psihanalitică. Împreună cu colegii săi din Londra a fondat Arbours Housing Association și Arbours Crisis Centre, pentru a oferi ajutor psihoterapeutic și adăpost persoanelor aflate în suferință psihică. Este autorul a numeroase articole și cărți de psihoterapie și psihiatrie socială, și a scris despre psihoze, comunități terapeutice și psihologie transpersonală.

 

(w670)

        

“Dorință cuantică”

S-a lansat ieri volumul de poezii Dorință cuantică, al treilea titlu al Gabrielei Aronovici, publicat la editura Vremea, după Iubire cuantică (2016) și Dor cuantic (2017).

Mesajul tuturor poeziilor cuprinse în acest volum este iubirea, în toate ipostazele ei umane – iubirea neîmplinită, iubirea care te face să visezi cu ochii deschiși, iubirea geloasă, iubirea care se sacrifică, iubirea care străbate trecerea anilor.

Iubirea este cea mai pură formă de energie, care leagă două persoane pentru a vibra pe aceeași frecvență, folosind cel mai rapid vehicul energetic, gândul.

Gabriela Aronovici, după o lungă carieră în domeniul tehnologiei informațiilor, în calitate de Cercetător Științific Principal III în domeniul calculatoarelor, Inginer de Sistem certificat de compania Microsoft și Expert independent în tehnologia informațiilor la Comisia Europeană, continuă seria poeziilor cuantice.

 

(w670)

 

“Mindfulness pentru profesori. Cum să obţii armonie şi productivitate în clasă”

La nivel global, sistemul educaţional din prezent se confruntă cu mari probleme. În plus, departe de a oferi o educaţie adecvată celor mici, sfârşeşte deseori prin a epuiza profesorii şi a îndepărta elevii de şcoală. Constatând aceste neajunsuri, Patricia A. Jennings îşi foloseşte experienţa vastă în calitate de educator, instructor pentru profesori şi om de ştiinţă, arătând că procesul predării poate fi unul foarte plăcut, calm şi plin de foloase, atât pentru cei care îl desfăşoară, cât şi pentru elevii lor.

În volum, autoarea arată cum poate fi puse atenţia deplină şi grija plină de iubire în slujba învăţământului, pentru a readuce în sălile de clasă armonia şi plăcerea de a învăţa. Autoarea nu susţine că este o sarcină uşoară, dar, punând consecvent în practică metodele şi exerciţiile prezentate în cartea Mindfulness pentru profesori, aceştia vor putea observa propria reactivitate emoţională şi vor învăţa să fie mai atenţi la modul în care mediul din sala de clasă şi alte elemente pot influenţa în sens negativ sau pozitiv atitudinea şi starea emoţională ale elevilor.

Patricia A. Jennings este profesoară de ştiinţele educaţiei la Universitatea din Virginia şi, de 40 de ani, practică regulat mindfulness-ul. După o carieră de 22 de ani în învăţământ şi în domeniul instruirii profesorilor, a obţinut doctoratul în dezvoltare umană în cadrul Universităţii din California, San Francisco. La nivel internaţional, este un lider recunoscut în domeniul mindfulness-ului aplicat în educaţie. Cercetările sale curente vizează abordări bazate pe mindfulness pentru a îmbunătăţi contextul social şi emoţional în sălile de clasă şi procesul de învăţare al elevilor.

 

(w670)

 

“Demografia României în perioada postbelică (1948-2015)”

Volumul Demografia României în perioada postbelică, semnat de Traian Rotariu, Luminiţa Dumănescu şi Mihaela Hărăguş, oferă o analiză a situaţiei demografice a României extinsă pe aproape şapte decenii din istoria noastră contemporană, perioadă în care au avut loc evenimente politice, economice şi sociale majore, ce au influenţat drumul parcurs de populaţia ţării şi situaţia ei actuală.

Sintetizînd datele oficiale disponibile, informaţiile prezentate în cele două secţiuni care urmăresc demografia din perioada comunistă şi de după 1989 – de la natalitate şi sporul natural la politicile demografice sau speranţa medie de viaţă în România şi evoluţia ei – le sunt utile atât specialiştilor în demografie, cât şi studenţilor sau cititorilor interesaţi de acest sector atât de dinamic.

„Perioada parcursă este una cu totul singulară în istoria demografică, ea fiind nerepetabilă, iar drumul parcurs, ireversibil. Totul devine şi mai interesant datorită împrejurării că în cazul ţării noastre desfăşurarea acestui proces nu are loc în interiorul unei societăţi de tip liberal, aşa cum s-au petrecut lucrurile în ţările occidentale, ci este afectată, pe de o parte, de măsurile unui regim comunist autoritar, dictatorial în cea mai mare parte a sa, şi, pe de altă parte, de schimbarea bruscă a societăţii, prin trecerea la un regim ultraliberal, cu deficit de reglementări şi, în orice caz, cu o vizibilă absenţă a oricărei preocupări pentru a influenţa în vreun fel procesele demografice”, explică autorii.

Volmul se ocupă de Mortalitatea şi politicile sanitare, Familia şi reproducerea populaţiei. Politici familiale, Evoluţia volumului populaţiei şi unele modificări structurale ale acesteia, Populaţia României după 1990. Număr şi structură, Mortalitate, Constituirea şi disoluţia familiilor (nupţialitatea şi divorţialitatea), Fertilitatea. Starea şi evoluţia fenomenului, Fertilitatea. Determinanţi sociali.

Demografia României în perioada postbelică (1948-2015) a apărut recent în colecţia „Sociologie • Antropologie. Cercetări şi eseuri” a Editurii Polirom.

Traian Rotariu este profesor emerit la Departamentul de sociologie, Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, director onorific al Centrului de Studiere a Populaţiei. Dintre cărţile publicate la Editura Polirom menţionăm: Demografie şi sociologia populaţiei (2009), Studii demografice (2010).

Luminiţa Dumănescu este cercetătoare la Centrul de Studiere a Populaţiei, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

Mihaela Hărăguş este cercetătoare la Centrul de Studiere a Populaţiei, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca.

 

(w670)

 

La 91 de ani, o nouă meserie pentru Sanda Budiș, cea de traducător

Arhitecta Sanda Budiş, care – la 85 de ani – şi-a povestit viaţa tumultoasă trăită între România şi Elveţia în volumul Fata tatei şi mama fetei (Polirom, 2012), a îmbrăţişat acum, la 91 de ani, o nouă carieră, cea de traducător.

În această primăvară, una dintre cele mai mari edituri elveţiene, Les Éditions L’Âge d’Homme (Lausanne), a publicat versiunea franceză a memoriilor sale, în traducerea autoarei.

„Am dorit să fie eu însămi traducătoarea cărţii, ca să accentuez istoria României şi să şterg în versiunea franceză poveştile prea personale ale familiei. Traduttore, traditore!, astfel m-am trădat pe mine însămi, dorind să arăt mai multe crîmpeie din faţa frumoasă a României de dinainte de război, despre care străinii nu ştiu mare lucru (pe vremea aceea diplomaţii îţi reînnoiau mandatul pentru a sta cât mai multă vreme la noi)”, spune Sanda Budiş.

Sanda Budiş va vorbi despre cele două versiuni ale volumului Fata tatei şi mama fetei în seara zilei de: joi, 21 septembrie 2017, ora 18:00, la Uniunea Arhitecţilor din România.

 

(w670)

 

Creionul magic scoate la lumină talentul special al fiecărui copil

Înainte să scrie despre ponei și creioane, Ioana Slăniceanu a scris despre paste făinoase, carduri bancare, pantofi și ciocolată, în publicitate.

A început să scrie poezie la 13 ani și s-a întors la ea după pauza de publicitate, care în cazul ei a durat 17 ani.

Creionul magic s-a născut într-un magazin de jucării din Los Angeles, unde Ioana lucrează și se joacă în prezent.

Pe ilustratoarea acestei cărți o cheamă Margareta Udrescu, dar prietenii îi spun Umi. Înainte de a descoperi pasiunea pentru culori, Umi a fost gimnastă. A început să ilustreze după ce profesorul din liceu i-a spus că în loc să deseneze poate scrie povești...

Editura Pandora M a lansat Creionul magic în prezenţa autoarelor în cadrul Campionatului de povești organizat la Librăria Humanitas de la Cișmigiu.

Am pregătit o mulțime de momente frumoase pentru fanii colecției PanDA. Minunatul ilustrator Fesus Barna îi i-a învățat pe copii să deseneze ponei de toate culorile, aceştia au confecționat creioane magice și, nu în ultimul rând, au putut câștiga premii: cărți și simpaticul ursuleț panda – mascota colecției.

Cartea Creionul magic este călătoria fermecată a unei fetițe pentru a-și descoperi talentul special. O să aflăm cât de greu sau cât de ușor i-a fost după ce vom citi cartea. Un lucru e sigur: toți copiii care vor afla povestea ei vor face un pas înainte în descoperirea propriului talent.

          

Ultimele materiale video - DCNewsTV.ro

Te-ar putea interesa

Get it on App Store Get it on Google Play







Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Copyright 2020 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate. DCNews Proiect 81431.

Comandă acum o campanie publicitară pe acest site: publicitate@dcnews.ro


nxt.22
YesMy