"Conectarea e un termen în parenting foarte des întâlnit. Când un copil pare rătăcit emoţional, e nervos, doarme prost, nu e atent, specialiştii ne recomandă nouă, părinţilor, să ne conectăm. De fapt, într-un limbaj accesibil, treaba asta înseamnă că tu, mamă, tu, tată, ar cam trebui să laşi deoparte totul şi să stai cu copilul tău. Să petreci timp cu el. Să te joci. Mie, treaba asta cu jocul mi se pare foarte dificilă. Nu sunt un spirit foarte ludic, poate că nu am nici cea mai mare răbdare Uneori simt că sunt obosită, dar sunt acolo pentru ei. Ai mei iubesc îmbrăţişările şi pupicii, sute, mii de pupici. Mult prea mulţi, ar zice bunicii.
Fac o paranteză aici. Întotdeauna va fi o diferenţă de abordare a educaţiei, între generaţii. Şi, întotdeauna, o diferenţă de mentalitate. Nu înseamnă că noi nu am fost crescuţi bine, dar nici că noi nu ni-i educăm cum trebuie. Este vorba doar despre timp şi timpuri, nu despre bine sau rău, cu o constantă clară în acţiune: dorinţa părinţilor de a oferi, după puterea şi ştiinţa fiecăruia, tot ceea ce e mai bun pentru copii. Noi am fost crescuţi pentru a supravieţui, într-o epocă în care căldura, hrana, libertatea erau concepte aproape de lux, prohibitive.
"Generaţia copiilor noştri este prima care creşte pentru a fi fericită, nu ca să supravieţuiască"
Se spune că generaţia copiilor noştri este prima care creşte pentru a fi fericită, nu ca să supravieţuiască. Nu îi mai învăţăm doar să mănânce bine, ci, mai ales, să se simtă bine, să nu mai ţină cont atât de mult de ceea ce se întâmplă în exterior, ci să fie atenţi la ce se întâmplă în sufletul şi mintea lor. Vor fi şi generaţia tehnologiei, cu siguranţă, iar acest lucru este, cumva, de neînţeles pentru noi, chiar dacă noi comunicăm atât de mult cu telefoane, tablete, aplicaţii şi altele. Ne conectăm cu ceilalţi prin tehnologie mai mult, dar acasă nu avem decât un singur drum, cel clasic, din bătrâni, care nu cred că va dispărea vreodată şi nu va putea fi înlocuit.
Aşa simt eu conectarea. Suntem acasă de aproape o săptămână, toţi patru, şi, deşi suntem atât de aproape, nu-i pot îmbrăţişa şi pupa şi chestia asta m-a dat peste cap. Păi e nevoia ta, veţi spune. Şi da, vă dau dreptate. Sunt la fel de dependenţa de apropierea asta fizică. Ana e singura negativă şi acum o protejăm pe ea. Şi mi se rupe sufletul când o văd că vine şi-mi spune s-o îmbrăţişez cu spatele… Dar o să treacă şi ne promitem sute de îmbrăţişări. Ne-am dat seama că 2022, aşa la început cum este el, ne-a adus cele mai multe momente petrecute doar noi patru. Întâi vacanţă, apoi carantina asta. Vreau să găsesc florile din mucegaiul ăsta de izolare. Şi fix asta e: suntem ÎMPREUNĂ, ne conectăm", a scris Simona Gherghe pe Facebook.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
