Cred că sunt destui care au mers acolo pentru a da un mesaj de normalitate și un fel de „hello!" civic, social și politic.
Alex este unul dintre aceștia. Un tânăr om de afaceri pe care l-am cunoscut la facultate și am aflat de pe pagina lui de Facebook că merge la proteste. Tânărul studiază și psihologie, tind să cred că din rațiuni care țin mai mult de vârful piramidei lui Maslow. Prin muncă, baza piramidei pare că și-a asigurat-o. Cu toate astea, în plan civic cred că este conștient că una sau mai multe ieșiri în stradă nu rezolvă cauza unor probleme. A învățat în anul 2, la Psihologie socială, despre „fenomenul de contagiune" și în mod sigur știe că un grup poate fi manipulat chiar și conținând 95% oameni de bună credință. Cum se întâmplă asta? În cazul acesta, prin mascarea unor teme ascunse ca resuscitarea politică a cuiva, sub cupola unor teme generale, adevăruri universal valabile, ca: „să fie mai bine în țară", „să nu mai fie corupție" și apoi cu o țintă pusă pe o autoritate care este considerată responsabilă pentru blocarea acestor deziderate sociale. Înainte de orice se caută un pretext credibil, uneori se speculează greșeli prostești.
De unde vine în principal energia susținerii unor astfel teme revendicative? În foarte multe situații, aceasta își are originea în omeneasca tensiune interioară, provocată fie de nevoia de dreptate, fie de cauzele mai multor nemulțumiri personale. Când vine vorba despre politică și implicare, Alex strâmbă însă din nas și îmi spune că „va apărea cândva o alternativă " pentru că, să te înscrii în actualele partide și a lupta din interior, solicită, „prea mult efort pentru el și...nu merită".
Îi spun totuși că politica bună este despre cultură, răbdare și efort. Ca orice lucru de calitate, dragă Alex. Acest tip de activitate cere idei, rezistență la efort și negociere cu oamenii și cu greutățile vieții. Rezolvarea acelor situații care pun probleme reale atât indivizilor cât și comunităților. Politica adevărată nu este doar despre a arăta cu degetul înspre alții și a-i eticheta ca vinovați, ci este despre a arăta cu degetul mai întâi spre tine și a te întreba ce ai făcut pentru ceilalți, din ce nu era obligația ta să faci și totuși te-ai străduit altruist să faci. Deci, s-ar putea ca evaluând-o ca activitate, la prima vedere, activitatea politică, să nu merite. În acest „ecosistem social" totul este însă important. Începând cu atitudinea față de aruncatul mucului de țigară pe geamul mașinii, până la cum vor arăta pădurile țării peste 50-60 de ani, atunci când mulți dintre cei care luptăm pentru asta azi, nu vom mai trăi.
Și atunci, care ar fi soluția? Să dărâmăm toate clădirile care s-au construit înainte noastră, fie că sunt bune sau rele, și să construim unele noi, sau să fim parte conștientă și rațională a acestui proces și să menținem ce e bun, chiar dacă este vechi. Realitatea ne obligă să realizăm că toți suntem atât biologic cât și politic în aceeași barcă. Numai dialogul și acceptarea celorlalți semeni (indiferent de vârsta lor!), cu bunele și cu relele lor, ne pot ajuta „să ducem barca într-un port sigur".
Cred că momentan suntem prinși în reflexul de a îndrepta o greșeală cu o altă greșeală, iar asta ne va face să batem pasul pe loc până la o nouă și adevărată trezire. Dragul meu Alex, țara e și pe mâinile tale, iar unii dintre voi ați arătat direct, alții doar prin prezență, că adevărata opoziție politică stă în atitudine și în a fi undeva, atunci când trebuie. Dar ce veți construi dincolo de proteste și forme soft de intimidare, adică prin sacrificiu, răbdare și cultură? Ce veți construi, chiar dacă nu vă va aduce un rezultat imediat sau un profit anume? Gândește-te bine la asta sau peste 1, 5 , 10 ani „îmi" vei ieși iar în stradă motivând că tu ți-ai făcut jobul bine la...job și asta îți dă dreptul să intimidezi/ dărâmi politicul, strângându-te în grup.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
