Analistul Flaviu Predescu a vorbit, în exclusivitate pentru DC News, despre un proiect național care să vizeze „Casa părintească". Acesta ar trebui să aibă ca scop revigorarea mediului rural prin găsirea unor măsuri care să repopuleze și care să dea sens satului românesc.
Satul are nevoie de proiectul „Casa Părintească"
Iată analiza făcută de Flaviu Predescu în exclusivitate pentru DC News:
Din păcate este vremea când dragii noștri bătrâni, născuți cu precădere între anii 1925-1935 se sting în liniște, întocmai ca punctele galbene dintr-un lumânărar. Ei nu mai au nici putere de protest și nici de macro-planuri, astfel încât să ne mai lase încă o dată „la cheie" o zestre gata de folosit, așa cum au făcut când erau tineri și puternici. În ultimii ani ne-au cerut numai niște medicamente și un loc pe un pat de spital, atunci când a fost cazul. Chiar și așa, de multe ori, noi cei tineri am fost incapabili să-i ajutăm. În urma lor rămân mii de gospodării părăsite și tot mai multe străzi și comunități prin care bate vântul a pustiu. Odată cu ele, mii de hectare de pământ rămân nelucrate sau sunt exploatate fără drept de diverși.
În puținele cazuri fericite, copiii bătrânilor noștri, aflați și ei acum la vârsta pensionării sau aproape de ea, se întorc să locuiască din nou la casa părintească. Se ajunge astfel ca locuințele, rămase vechi și neîngrijite, să cadă iremediabil sub gheara nimicitoare a degradării temporale sau chiar a familiilor nomade, care în multe localități au ajuns să ia în stăpânire gospodăriile pe la care n-a mai trecut nimeni. Desigur că sunt adeptul exemplelor pozitive și îmi place mult când văd cum unele comune renasc, menținându-și totodată vii tradiții și obiceiuri, dar aceste cazuri sunt totuși prea puține.
Cred tot mai mult că falia dintre cei care lucrează la stat și cei care lucrează la privat, între care nu există un minim de empatie profesională, se aplică și între cei care locuiesc în urban și cei din mediul rural.
„Ruperea de realitate" este o boală mai gravă decât multe și dacă vrei să faci politică și suferi de maladia prejudecăților, mai bine apucă-te de jucat cărți în parc. Dar și pentru a juca cărți, îți trebuie totuși pasiune și o capacitate de socializare care să te ajute să-ți atragi constant parteneri. Mai degrabă tindem urâm ceea ce nu cunoaștem în loc să căutăm să aflăm. Dacă tot spunem că este vremea proiectelor locale și că se impune aplicarea în plan regional mai multor măsuri, a căror efecte adunate să aibă relevanță centrală, atunci să facem ceva.
De acum, noii primari și comunitățile locale trebuie să dea dovadă de multă creativitate administrativă, pentru a împiedica depopularea și dispariția satelor. Un proiect național, care să vizeze „Casa părintească" ar trebui să aibă ca scop revigorarea mediului rural prin găsirea unor măsuri care să repopuleze și care să dea sens satului românesc. Nu sunt puțini oamenii care preferă să pună lacătul casei părintești și să o lase închisă, decât să încalce jurământul nescris al înstrăinării acesteia. Îi înțeleg perfect. Ce ar trebui să fac eu atunci, ca parlamentar sau primar dintr-un județ și comună care suferă de plaga depopulării?
Trebuie să găsesc o soluție care să reziste. Politica este despre soluții, iar eu am obligația să găsesc acea formulă potrivită de a-i antrena în găsirea și punerea acestor soluții în aplicare. Pe cei care sunt fiii plecați ai comunităților rurale, chiar dacă nu vor sau nu pot să mai revină fizic. Oare pot sentimentele determina revitalizarea satelor în care oamenii au copilărit și în care au făcut primii ani de școală? Probabil că da. Prin investirea unor fonduri în mod inteligent, multe case părintești ar putea deveni, în regim de chirie sau concesiune, ateliere de producție (poate meșteșugărești) cu rol temporar, pe proiecte precise, pentru familii care vor să experimenteze în rural un nou mod de viață dar să și producă ceva împreună cu comunitatea locală. Proprietatea și beneficiile chiriei ar rămâne familiei care deține casa, iar exploatarea ar aparține familie chiriașe și comunității locale, în condiții stabilite. Pentru asta însă, probabil, că este nevoie de mai multe voințe, nu doar de cea a primarului, a deputatului sau chiar a familiilor respective. Este vorba despre o înțelegere a ceea ce înseamnă cu adevărat satul românesc și cât de important este ca el să ne hrănească și să fie hrănit. Vremea „decorativului" și limitarea doar la simbolistica rurală a trecut și se impun fapte.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
