El recunoștea compromisul, admitea că a sprijinit sistemul și a scos profit în urma acestei colaborări cu dictatura. A obținut bani, notorietate, putere personală. Criticii nu l-au iertat până astăzi, deși publicul a rămas cu amintirile frumoase de la Cenaclu, cu poezii și cântece care au intrat în cultura populară, cu artiștii lansați atunci...
Acum, mi se pare gravă lipsa reacțiilor critice față de un fenomen pe care cel mai bine îl reprezintă Mihai Bendeac. Talent există, dar și compromisul e mare. Pentru bani sau notorietate a coborât atât de jos, încât a ajuns să împartă scena cu Micutzu...
Profitori de pe urma inculturii, abrutizării generate de jocurile video și de analfabetismul funcțional, pe de o parte, și a epuizării mentale a sclavilor de birou, de cealată parte a publicului. Așa zisul umor din așa zisele spectacole de ”stand-up comedy”: înjurături și glume de autobază. Violență verbală, cât cuprinde, câteva lozinci, poante scremute, îngroșate cu obscenități și gesturi vulgare. Problema nu e bip-ul, în sine, ci că bipurile îngroapă orice eventual mesaj. Iar televiziunea ridică la pătrat audiența, chiar față de spectacolele de pe stadioane sau din săli de sport.
Și să mă scutească hipsterii și oamenii fini, de cultură, care resping din vârful buzelor ce apare la TV, dar consideră o mare deșteptăciune lozincile tip ”puie”, alea copiate fără jenă după ”buck fush”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
