Laureat al Premiului Oscar, regizorul Martin Scorsese aduce pe marile ecrane, din 17 martie, povestea mult așteptată despre credință și religie, care se concentrează asupra unor misionari portughezi din secolul al XVII-lea. Aceștia pornesc într-o călătorie periculoasă în Japonia, pentru a-și găsi mentorul pierdut, părintele CristavaoFerreira, și pentru a împărtăși și altora crezul creștin.
Martin Scorsese semnează, la 74 de ani, un nou film remarcabil, cel de al 24-lea lungmetraj al carierei sale de jumătate de secol.
Martin Scorsese se reîntoarce pentru a pune în scenă raportul său cu religia şi, din nou, lecturile sunt multiple. Nu este un film facil, dar este, cu siguranţă, unul despre care se va mai vorbi mult timp... După ce a pus în discuţie faptul că a găsit diferite drumuri către religiozitate, regizorul Ultimei tentaţii a lui Christos şi al Kundun, se redefineşte ca religios. Este creştin şi catolic, vorbeşte de Dumnezeul său.
După ce a povestit despre un Christos tulburat şi de un Dalai Lama deziluzionat, Scorsese a ales să privească omul. Şi spune: „Suntem umani. Şi deci interpreţi, nu la înălţimea perfecţiunii la care am dori. Şi de aceea, de multe ori nu reuşim să înţelegem. De altfel, trebuie să acceptăm inefabilul. Şi în acest inefabil găsim orice răspuns, chiar şi liniştea, asumându-ne responsabilitatea oricărei lipse de comunicare”.
Pentru a fi binecuvântat în realizarea acestui film, regizorul Martin Scorsese a fost primit la Vatican de către Papa Francisc. Cu acest prilej, regizorul mărturisea că a fost uimit de familiaritatea Papei. „Era ceva pe figura sa care m-a făcut să mă simt în mediul meu. Credinţa m-a făcut să depăşesc toate greutăţile vieţii, deşi am crescut într-un cartier dificil. Îmi pare bine că dezbaterea despre intoleranţa religioasă a fost vie într-un moment istoric important”.
Scorsese regizează Silence pe baza unui scenariu pe care l-a scris împreună cu Jay Cocks. Filmul, inspirat din romanul premiat al lui Shusaku Endo, publicat în 1966, examinează cea mai arzătoare dilemă a religiei și spiritualității: tăcerea lui Dumnezeu în fața durerii omenești.
Silence îi are în distribuție pe Andrew Garfield (Uimitorul Om-Păianjen, Fără armă în linia întâi), Adam Driver (Star Wars: Trezirea Forței, Paterson) și Liam Neeson (Lista lui Schindler, Teroare în Paris). Pelicula urmărește traseul celor doi tineri misionari, părintele Sebastian Rodrigues (Garfield) și părintele Francisco Garupe (Driver), în misiunea lor de a-și găsi mentorul dispărut și de a le predica sătenilor creștini pe care îi întâlnesc și care sunt forțați să se închine lui Dumnezeu în secret. În acea perioadă, în Japonia, lorzii feudali și samuraii conducători erau hotărâți să șteargă creștinismul de pe teritoriul lor; creștinii erau persecutați și torturați, forțați să devină apostați, adică să se lepede de credința lor, de teama unei morți prelungite și agonizante.
Scorsese a lucrat pentru acest film cu o mulțime de colaboratori recenți sau de lungă durată, inclusiv directorul de imagine Rodrigo Prieto, nominalizat la Premiile Oscar (Lupul de pe Wall Street), scenograful Dante Ferretti, triplu laureat al Premiilor Oscar (Hugo), editorul de imagine Thelma Schoonmaker, triplă laureată a Premiilor Oscar (Lupul de pe Wall Street), producătorul muzical Robbie Roberston (Lupul de pe Wall Street) și directorul de casting Ellen Lewis (Lupul de pe Wall Street). Kim Allen Kluge și Kathryn Kluge sunt compozitorii Distribuția peliculei este completată de o suită de actori internaționali, inclusiv Ciarán Hinds (Munchen) și câțiva dintre cei mai faimoși actori japonezi – Tadanobu Asano, Issei Ogata, Shin’ya Tsukamoto, Yoshi Oida, Yosuke Kubozuka, Ryo Kase și Nana Komatsu.
Născut într-o familie catolică de origine siciliană, crescut în cartierul Little Italy din New York, atras de preoţie în adolescenţă, el abordează pentru a doua oară o temă legată explicit de creştinism, chiar dacă întreaga sa operă vorbeşte despre bine şi rău, despre păcat şi mântuire.
În 1988, Ultima ispită a lui Christos, o evocare nedogmatică a vieţii lui Iisus, adaptată după romanul lui Nikos Kazantzakis suscitase un adevărat scandal cu manifestaţii şi violenţe.
Lucrurile stau altfel în Silence, adaptare şi el a unui roman, a cărui versiune în limba engleză i-a fost oferită regizorului de arhiepiscopul de New York, Paul Moore, la sfârşitul anilor 1980.
Obsedat de această carte, lui Martin Scorsese i-au trebuit aproape 30 de ani ca s-o transpună pe ecran, în pofida multor obstacole legale, financiare, scenaristice...
„Comunitatea hollywoodiană mă descuraja fără încetare. De-a lungul încercărilor, actorii la care mă gândeam deveneau prea bătrâni pentru rol sau ajungeau să-mi spună că nu se vedeau în rolurile respective”, îşi aminteşte el.
Martin Scorsese afirmă că pelicula „deschide un dialog, fără a căuta neapărat răspunsul, ci pentru a arăta că spiritualitatea este o parte integrantă a omului”.
Operă cu imagini înfiorătoare, pusă în scenă cu o mare economie de efecte, Silence este un film pasionant şi exigent, impresionant din punct de vedere psihologic şi care pune întrebări esenţiale.
Cineastul abordează cu inteligenţă mai multe teme cruciale: sensul actului credinţei şi măsura renunţării, slăbiciunea şi iertarea, adevărul enunţat şi adevărul interior. Dar şi pretenţiile universaliste şi fenomenele de aculturaţie.
Filmul se desfăşoară într-un teritoriu nou pentru cineast, munţii Taiwanului în care au fost reconstituite oraşe şi sate ale Japoniei feudale.
Iubitorii filmelor lui Scorsese ar trebui să regăsească în această producţie lucrurile cu care sunt obişnuiţi: trădarea şi fidelitatea, suferinţa fizică şi curajul, în ceea ce priveşte acţiunea, jocul plin de virtuozitate cu formele. Dar, de această dată, regizorul peliculei Raging Bull şi-a apropriat formele cinema-ului japonez, chiar dacă totul apare diferit.
„Film dureros şi liniştitor în acelaşi timp, operă a unui om care s-a decis să adopte tăcerea din titlu şi s-a convins că cinema-ul îi ţine loc de credinţă religioasă”, apreciază criticul de film Thomas Sotinel.
Sebastiao Rodrigues (Andrew Garfield) şi Francisco Garupe (Adam Driver) ajung la ţărm lângă un sat. Primirea pe care le-o fac locuitorii o evocă pe cea făcută, în Evanghelii, lui Mesia. Tinerilor preoţi le lipseşte convingerea de a fi cu adevărat ceea ce se aşteaptă de la ei. În timp ce Garupe devine rigid în faţa pericolului, adoptând o atitudine aproape suicidară, Rodrigues este invadat treptat de îndoială, aşa cum era şi Christos în Ultima Ispită, pe care a regizat-o Scorsese.
Credinţa tânărului iezuit nu slăbeşte numai din cauza represaliilor, ci şi pentru că întâlneşte interlocutori redutabili, printre care, un veteran al luptei împotriva creştinismului, Issei Ogata, supranumit „inchizitorul”. Este singura menţionare din film a practicilor Bisericii Catolice faţă de proprii disidenţi, dar ea subîntinde întreaga peliculă. El beneficiază şi de ajutorul unui interpret, căruia Asano Tanadobu, actor-fetiş odinioară al lui Kiyoshi Kurosawa, îi conferă o seducţie aproape irezistibilă.
Răspunsul la întrebările şi torturile creştinilor, se sprijină pe credinţa lui Martin Scorsese în puterea cinematografului, care îi permite să sublimeze imaginile după modelul mai multor generaţii de pictori religioşi.
Aşa cum iezuiţii practică imitarea lui Christos, punându-se în locul lui în momentele de îndoială, cineastul se bazează pe predecesorii săi, în acest caz, evident, Akira Kurosawa, dar şi, într-o manieră mai discretă, Kenji Mizoguchi, de care amintesc planurile magnifice ale bărcilor înconjurate de ceaţă care îşi duc pasagerii către o destinaţie incertă. În planuri adesea foarte largi, camera îmbrăţişează păduri, râuri, câmpii cum nu s-a mai practicat într-un film de Scorsese. Banda sonoră complexă combină sunetele naturale şi o partitură aproape imperceptibilă, contribuind la desemnare unei lumi în care angoasele oamenilor, agitaţia lor par efemere, demne de atenţie şi de compasiune, dar aproape neimportante în faţa acestui cosmos pe care Scorsese a ştiut să-l cuprindă în limitele ecranului.
Martin Scorsese, Emma Koskoff, Irwin Winkler, Randall Emmett, Barbara De Fina, Gastón Pavlovich și Vittorio Cecchi Gori sunt producătorii peliculei, Dale A. Brown, Matthew J. Malek, Manu Gargi, Ken Kao, Dan Kao, Niels Juul, Chad A. Verdi, Gianni Nunnari, Len Blavatnik și Aviv Giladi fiind producătorii executivi.
Silence este distribuit de Freeman Entertainment.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
