"Am venit în Bucureşti cu gândul să merg la Călinescu şi să mă angajez la „Chestiunea Zilei". Eu mă uitam la televizor şi mi se părea că mi-ar fi foarte uşor să fac o asemenea emisiune şi credeam că aş putea să-l ajut pe domnul Călinescu să o facă. Eu de atunci ştiu că fac „Starea Naţiei", din '96.
M-am dus şi i-am zis că vreau să lucrez acolo, la început eram dispus să fac orice, să car o tavă prin cadru dacă era nevoie. El a încercat atunci să nu mă respingă: "Ia zi, ce ştii să faci? Ştii limbi străine?" - "Da, franceză". "A, bun, bine, îţi dăm să traduci nişte filme" - "Ştiţi, eu nu vreau să traduc filme".
Dorinţa mea de a merge la acea emisiune era atât de mare în acel moment încât orice altă propunere mi s-a părut absolut de neconceput. Ţin minte că am plâns... Aveam pe mine sacoul roşu, ăla de la teatru, care era dintr-un postav greu, ploua, am luat-o pe jos, nu ştiu în ce direcţie m-am dus, am luat-o pe o linie de tramvai, nu ştiu pe unde am ajuns. Cert este că după vreo trei-patru ore, când am putut să mă opresc din plâns, am căutat drumul înapoi spre casă", a povestit Dragoş Pătraru.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
