Iată, integral, editorialul scris de Bogdan Chirieac:
Dați-le o șansă reală copiilor arși!
Din noaptea tragediei de la clubul Colectiv, în numeroasele apariții televizate pe care le-am avut, am strigat un singur lucru: dați-le o șansă reală copiilor arși!
Nu sunt medic, dar am vorbit cu doctori de la Spitalul de Arși. L-am auzit pe ministrul Bănicioiu spunând că, dintre răniți, 90 sunt în categoria "Mari Arși". Sunt arși în exterior, pe piele, uneori până la 95 %, dar și în interior, pe căile respiratorii. Specialiștii mi-au spus că astfel de răni nu se pot trata în orice spital.
Spitalul de Arși are 7 locuri la terapie intensivă. Cealaltă secție, dată în folosință, chipurile, anul trecut, la un spital din București, este nefuncțională și oricum are numai 5 locuri. Un mare ars trebuie să stea singur în salon, într-o cameră cu un regim special de ventilație, pentru a împiedica intrarea germenilor și la o temperatură constantă de 32 de grade. De ce 32? "Fiindcă, la această temperatură, corpul consumă cele mai puține calorii", mi s-a răspuns. Sub rezerva anonimatului.
Mi s-a mai spus că o parte dintre răniții de la Colectiv sunt tratați, dar cea mai mare parte sunt... cazați. M-am rugat ca medicii specialiști de la Spitalul de Arși, implicați în nu știu ce dosar penal, aflați acum sub control judiciar, să aibă permisiunea de a îngriji și bolnavii de la Spitalul de Arși. La vreme de război, orice ajutor este binevenit.
Consider că Serviciul de Urgență a funcționat bine la Colectiv. S-au scris povești formidabile. Oameni simpli au devenit eroi. Acum însă pragmatismul și nu lozincile ar trebui să dea o șansă copiilor arși de vii. România e membră NATO și UE. La fel cum militarii români, grav răniți în Afganistan, sunt evacuați imediat în Germania și tratați, la fel și copii trebuie repartizați în centrele pentru MARI ARȘI din Germania, din Franța, din Israel.
Lumea se focalizaează acum pe vinovății, se cer demisii, se înjură la greu, se urăște cu pasiune, se deplânge absența Bisericii de la locul catastrofei. Avem timp pentru toate astea.
Deocamdată, de la internarea celor 180 de răniți în noaptea de 30 spre 31 octombrie, 5 copii ne-au murit în brațe, în afară de cei 27 decedați pe loc. Înțeleg că medicii români sunt foarte rezervați în legătură cu soarta a câtorva zeci de alți copii.
Ne putem ocupa, după ce trece nenorocirea, de tot și de toate – în treacăt fie spus, schimbările reale vor fi minimale, dar asta mai târziu. Avem tot timpul din lume să ne întoarcem în mocirla zilnică. Copiii aceștia nu au însă timp.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
