"În general, indicatorul unei culturi mici sau care se percepe ca o cultură minoră este apetitul uriaş pentru limbi străine, care sunt preluate ca înlocuitoare pe anumite segmente ale limbii naţionale, chiar şi când nu există temei pentru asta. În noul Dicţionar Explicativ al Limbii Române s-au introdus termeni care sunt luaţi din engleză ca atare, fără să ne gândim că există corespondentul lor foarte clar în limba română. Spre exemplu, fake news, care este ştire falsă. E de domeniul evidenţei acest lucru, nu înţeleg de ce îl preluăm oficial în limba română. La fel şi breaking news.
Atenţie, preiei întotdeauna în limba naţională şi termeni străini. Dacă a apărut un aparat nou, vei prelua numele ca atare. Bine, francezii nu au făcut asta, la ei calculatorul este ordinateur. Când ai sentimentul unui culturi mari, nu te oboseşti să preiei. Noi avem însă acest gen de percepţie negativă asupra importanţei propriei culturi, chiar dacă ne batem des cu cărămida în piept. Îmi aduc aminte cum regretatul Cristian Ţopescu, în anii '70, îşi cerea scuze că nu ştia exact cum se pronunţă numele unui jucător danez, în daneză. În general, francezul sau maghiarul nu e interesat cum se pronunţă, pronunţă cum e în limba lor şi asta a fost. Nu mai zic că maghiarii mai fac o chestie, ei traduc numele. Dacă înseamnă tufiş, spre exemplu, îi spun tufiş, nu Bush, dacă ar fi în engleză. Ceea ce înseamnă că de multe ori nu înţelegi despre ce vorbesc.
Ce vreau să spun este că limbile străine sunt foarte utile, evident. Aculturaţia este un produs natural, asta înseamnă contactul dintre două culturi, în urma căruia rezultă un produs nou. E firească influenţa. Atitudinea aceasta poate fi centrată fie pe sine, fie pe exterior. Şi americanii vor să meargă în ţări exotice, preferă maşini japoneze, şi aşa mai departe", a punctat Alfred Bulai la Nod în Papură.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
