Cabral povestește pe blogul său despre o întâmplare haioasă din Monte Carlo, unde mersese pentru a vedea raliul de Formula 1 și s-a cazat la unul dintre cele mai faimoase hoteluri.
"De când am văzut pliantul enorm al SPA-ului am pus treaba asta în top 3 to do printre chestiile non-rally-related. Și-am pândit momentul în care să execut SPA-uiala de răsfăț. Mai mult, am mai vorbit cu doi dintre cei cu care am mers, unul dintre ei fiind șeful delegației Michelin, și după ce-am consultat programul am ales seară perfectă pentru a merge la SPA.
Ne-am întors la hotel pe la 19:00 în seară respectivă, apoi am coborât să mâncăm ceva (și ne-am lungit la vorba, evident), ne-am dat într-un târziu întâlnire în față lifturilor de pe etajul nostru, deja pregătiți pentru SPA, rămânea doar să urcăm.
M-am înfășurat în halat și eram aproape gata. Aproape gata pentru că halatul de la hotel era măsură M. Și pentru că papucii erau măsură 43. Asta în condițiile în care halatul ar fi trebuit să fie măsură XXL, iar papucii 47. Ce era de făcut? Am abandonat din start ambițiile cu papucii, arătăm de parcă mă prosteam cu șoșonii copilului în picioare.
M-am înghesuit cât mai bine în halat (am aruncat o privire scurtă în oglindă înainte să ies, așa arătare înfiorătoare rar mi-a fost dat să văd). Mânecile halatului îmi ajungeau până la coate, buricul era la vedere că nu mă cuprindea sărăcia, cât despre lungimea era un fel de mini până la jumătatea pulpei. Înfiorătoare apariție, da.
Așa echipat am ajuns în față lifturilor de pe etaj, să mă întâlnesc cu ceilalți. Și aici începe filmul: ușile se închid, liftul începe să urce, noi ne frecam deja mâinile încercând să ne decidem ce proceduri o să luăm. Seara era pur-și-simplu perfectă! Mai bine de-atât nu aveam cum să fie! Și se deschid ușile liftului și ieșim cu păși mari. Dar mari. Și hotărâți. Și când ridicăm ochii ne trezim în mijlocul unui party de 5 stele. Dar nu party din asta, așa, ci din ăla cu rochii de seară cu paiete și cu spatele gol, papioane negre la bărbați și ospătari care se strecurau printre oameni servindu-i cu șampanie scumpă și dumicați feng-shui.
Pe prietenul Răzvan atârnă halatul de parcă ai fi îmbrăcat un adolescent într-o hușa auto, halatul meu stătea pe mine de parcă ai fi încercat să acoperi un Matiz negru cu o față de pernă. Și mai eram și desculț!
Petrecerea s-a oprit. Pur-și-simplu s-a oprit. Oamenii s-au oprit din ce făceau și ne-au privit. Lung, și insistent. Și ușor amuzați. Priveam și noi. Dar nu cu aceeași relaxare. Făcuserăm pașii în spate dar ușile liftului apucaseră să se închidă. Așa că ne uităm și noi la oameni în timp ce apăsam frenetic butonul de chemare a liftului. Am reușit recordul să apăsam butonul ăla cu o frecvență de 14 apăsări pe secundă, pentru 72 de secunde legate.
Eu trăgeam de halat în jos, dar degeaba nu-l puteam mari cu câteva numere, astfel încât să nu mai fie Pulpe a Expo cu vânzare. Până a venit liftul am simțit cum imbatranesc, dar a venit, într-un târziu.
Ne-am dus fiecare în cameră lui, fără alte comentarii. Și de dimineață la micul dejun parcă toată lumea zâmbea spre noi într-un anume fel sau doar ne simțeam noi cu musca pe căciulă.
De-atunci parcă nu mă mai trage ață către SPA-uri", povestește Cabral pe blog.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
