Laura Nureldin, jurnalistă Antena 3, a postat un mesaj pe Facebook prin care transmitea că nu înțelege de ce unii oameni fac petiții împotriva celor care muncesc la un post de televiziune. Ce a urmat? "Ploaia" jignirilor.
"O spălăcită legebetistă voiculescianistă", "proastă", "arătare în plină derivă morală", "zdreanță", "slugă", "toantă" au fost doar câteva dintre mesajele pe care le-a primit. Mai mult, unele au fost și rasiste. Jurnalista a ales, ulterior, să șteargă mesajul din cauza cuvintelor jignitoare care nu se mai opreau.
Când vom înțelege că jignirile nu spun nimic despre persoana cărora le sunt adresate, ci despre noi, cei care le "scuipăm" cu atât de mult venin și cu o dorință de a îi da afară de pe planetă pe toți cei care au o opinie diferită? Când vom înțelege că putem fi în dezacord total și fără să ne insultăm? Că e absolut normal să nu fim de acord unii cu alții, fără ca acest lucru să presupună automat ruperea oricăror punți de dialog?
Jignirea e răspunsul? Jignirea e soluția? Da, știu, agresivitatea în discurs e cea mai la îndemână soluție și cea mai simplă totodată. E varianta lașă.
Argument - contraargument. Argument - contraargument. Asta presupune decență în dialog.
Argument – jignire, jignire – jignire nu am văzut niciodată să ducă spre ceva bun, ci doar la o groapă adâncă întru eu și tu, el și noi, noi și voi. Ne dezumanizăm singuri.
Din păcate, ceea ce s-a întâmplat cu Laura Nureldin este cel mai recent exemplu al jignirilor din mediul online. Uimitor e că suntem convinși că suntem pe drumul cel bun.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
