„Am în spatele meu patru oameni, atât am avut. Pe lângă ei, apropo de finanțare, domnule ministru, am avut sportivi de 43 de ani care s-au retras din activitate pentru că nu mai am alții. Îmi doresc foarte mult să ajungeți dumneavoastră la Tokyo și să luați aurul acela pe care eu n-am fost în stare să-l iau. Credeam că mă așteptați cu cecul ăla de 5 milioane (n.r., euro), dar nu-i problemă mai avem timp să mi-l dați și să facem o sală nouă pentru copiii aceia!”, a spus Popescu în aplauzele celor din sală. Replica l-a lăsat mască pe ministrul Sportului, Eduard Novak.
Acum, Ana Maria Popescu vine cu noi declaraţii despre acel moment.
"Nu am pregătit acel discurs. Sincer, după 12 ore de zbor nu cred că mai eram în stare să repet cu punct și virgulă. Am dat frâu liber emoțiilor și am ridicat tonul ca să îmi înghit lacrimile.
La un moment dat simțeam că dacă nu fac asta, o să încep să plâng. Nu sunt vreo sensibilă de felul meu, dar… Și ce s-a întâmplat după, toate mesajele de încurajare primite, au fost și critici.
Eu nu am o problemă dacă sunt criticată. Oameni necunoscuți au mers până la jigniri, dar majoritatea au fost mesaje de susținere. Și am simțit la fel, că sunt oameni cu multe frustrări și ca au vrut să spună ceva. Mi se pare trist că sunt mulți astfel de oameni și poate că cineva nu îi ascultă. La mine așa s-a întâmplat, pur și simplu. Nu am pregătit nimic dinainte. Nu m-am gândit că o să vin și o să urlu. Așa s-a întâmplat, pur și simplu", a spus Ana Maria Popescu, potrivit Playsport.
Ce îşi reproşează sportiva
"Îmi reproșez tonul din acel discurs. Mesajul rămâne în continuare același. Nu se aplică doar în sport, eu vorbesc despre sport că trăiesc în fenomen de 20 și ceva de ani și știu ce se întâmplă.
Dar asta nu înseamnă că în alte domenii nu e așa. Educația, sănătatea, totul să fie la superlativ și să nu ne intereseze de sport, mai ziceam. Eu înțeleg că sunt probleme peste tot, dar eu am vorbit de sport pentru că acolo mă pricep.
Nu vreau ca acei copii care intră acum în sălile de sport să treacă prin aceleași etape. Eu nu pot să uit acel costum îngălbenit, adidașii purtați de colegii mai mari, până și șosetele le împrumutam. Pentru că nu aveam. Și tin minte că atunci când câștigam întrebam antrenorul când o să primesc și eu un costum alb. A fost primul meu vis. Să am un costum de scrimă. Și s-a întâmplat până la urmă, dar a trebuit să trec prin acele lucruri până acolo", a mai spus Ana Maria Popescu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
