"Am avut mereu o sensibilitate faţă de copiii necăjiţi, vulnerabili, în suferinţă. Mă doare tristeţea copiilor abandonaţi, iar neputinţă lor m-a făcut să vreau să am eu cumva o putere să-i protejez, să acţionez. Îmi amintesc de o experinţă de la începuturile mele ca jurnalist Pro Tv, când realizam reportajele cu români de succes şi pe care le difuzăm pe 1 decembrie.
Eram în metrou, în drum spre un medic român ce avea un cabinet în centrul capitalei Franţei şi o carieră de succes. Urma să filmăm împreună. Într-una dintre staţii, am auzit un copil ce cânta româneşte. Am hotărît să cobor, să aflu ce e cu el. Evident, nu era o poveste "de succes". Copilul era sclipitor, avea rezultate foarte bune la şcoală, dar ai lui îl luaseră la muncă în Franţa.
Puştiul avea o volubilitate şi o veselie pe care copiii reuşesc cumva să o păstreze în ciuda problemelor în care se zbat. L-am întrebat dacă îi place Parisul. Mi-a răspuns cu faţa gravă: "Credeţi că văd altceva în afară de gura asta de metrou?!". Şi a arătat spre tunelul întunecat. Reportajul cu el a fost unul dintre cele mai bune şi memorabile din acel an. Iar eu încă mă gândesc, la vreo 15 ani distanţă, ce s-o fi ales de soarta lui", a povestit Amalia Enache pentru life.ro.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
