Bucuresti Centenar

EXCLUSIV  1918. Pierderea de la Brănișca – o găină „sdrențuită” de un glonț unguresc

Flaviu Predescu / 30 aug 2018 / 07:04 Salveaza PDF Comentarii
Descriere foto:

Material realizat prin programul "București-Centenar" - Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic.

În numărul 34 din ziarul Românul, apărut la Arad, Sâmbătă 8/21 Decemvrie 1918 este publicat un vehement articol în sprijinul armatei române care înainta pe trei direcții spre Budapesta. Deși ne aflam la nicio lună după Marea Unire, tensiunile nu erau nici pe departe pe punctul de a se sfârși. Ba, din contră.

Comandantul trupelor românești care înaintau pe linia Mureșului are chiar un moment de ironie într-o frază dintr-o scrisoare trimisă ziarului Românul, ca răspuns la dezinformările făcute de presa maghiară: „ficiorii mei au dat peste o găină sdrențuită de un glonț unguresc; iată pierderea dela Brănișca”.

(w670)

„Inaintarea armatei romane.

 Trupele românești înaintează fără întrerupere în trei direcții spre inima Ungariei. O armată de trupe regulare înaintează dinspre Dej spre Cluj, alta prin mijlocul Ardealului, iar a treia pe cursul Murășului. Ele vin în numele antantei să ocupe Ungaria pentruca să pacifice populația, să susțină ordinea și să asigure împlinirea condițiilor de armistițiu. Orice opoziție față de intrarea lor va avea consecințe aspre căci armata va lua măsuri de represalii neiertătoare. Armatele române sunt în drept să treacă linia demarcațională, tocmai în urma faptului că fac parte din armatele antantei.

Agenția telegrafică Dacia, pe baza autorizației primite dela șeful resortului armatei și a siguranței publice, desminte în modul cel mai categoric știrea adusă de ziarele maghiare, că armata română nu e îndreptățită a trece linia demarcațională a Murășului.

Despre ciocnirea dela Branișca ziarele maghiare răspândeau știri false menite să învenineze opinia publică românească. Azi dăm cea mai categorică dezmințire acestor știri. Din Sibiiu ne comunică agenția Dacia:

Față de știrile ziarelor maghiare, că la ocuparea podului dela Branișca Românii ar fi avut perderi, din loc competent suntem autorizați a declara, că Românii nau avut nici morți, nici răniți. Dimpotrivă Ungurii, adeca trupa ungurească care apăra podul, au avut 4 morți și 5 răniți, dintre cari pe 5 i-a luat trenul blindat, care sa refugiat în direcția Aradului.

Despre ciocnirea dela Branișca primim astăzi dela comandantul trupelor românești care înaintează pe linia Murășului următoarea scrisoare:

Rugăm să desmințiți în Românul informațiile ungurești despre luptele ce le-am avut la Branișca. Trupele române cari erau o companie de infanterie și un pluton de mitraliere, ambele sub comanda mea, sunt din regimentul 10 de vânători și nu au avut nicio pierdere, precum nici cei 30 oameni ai gardei naționale de sub comanda bravului locotenent Ianculovici și cari erau tot cu mine, nu au avut pierderi. Pagubele ce le-au făcut Ungurii sunt sărmanele crengi de pe pomi și stâlpii de fier ai podului. Subsemnatul aș fi fericit să am atâtea pierderi în toate luptele cum am avut la Branișca…

Ei, ba da, (era să uit), ficiorii mei au dat peste o găină sdrențuită de un glonț unguresc; iată pierderea dela Branișca.

(w670)

București. Ziarul Acțiunea anunță, că reg. 3 de vânători de munte, al cărui comandant este A.S. R. Principele moștenitor Carol, își va strămuta în curând stațiunea în Brașov. Principele Carol va lua comanda supremă a trupelor românești din Ardeal.

Intrarea trupelor române în Cluj nu va întâmpina nici un fel de rezistență. Casapul guvernului maghiar, Apathy, a primit prin mijlocirea personală a președintelui C. N. M. din Murăș – Oșorheiu următoarea informație dela generalul român d. Neculcea: Armata română a primit ordinul din partea ententei să treacă linia demarcațională și el va porni fără amânare să ocupe Clujul, și ar dori mai bine ca să nu i se facă opunere, fiindcă în acest caz, va bombarda orașul. Dorește ca toate trupele regulare, precum gardele naționale maghiare să părăsească teritoriul celor 26 comitate românești. Susținerea ordinei în aceste teritorii va fi datorința gardelor românești.

Apathy a luat la cunoștință această informațiune binevoitoare a generalului român dar roagă să nu silească trupele maghiare să părăsească teritoriile celor 26 comitate. La știrea ocupării Clujului trupele maghiare ieri seară au făcut mari demonstrații – dar nici o vărsare de sânge.

Trupele maghiare din Cluj, după înțelegerea ce s’a ajuns între comandantul acestor trupe, colonelul Cratochvill și guvernul republican maghiar, vor fi concentrate încă-azi la Oradea-mare, iar de aici, transportate la Budapesta. Comandantul cu întreg statul său major a ajuns în Oradea-mare.

Intreg transportul de mărfuri și alimente dirijat spre Cluj, azi a fost reținut în Oradea-mare.”

 

Notă: Comuna Brănișca se situează la o distanță de 15,50 km de municipiul Deva.

Comuna se afla la poalele munților Metalici, învecinându-se pe o distanta de 2 km cu râul Mureș. După Unirea din 1918, localitatea Brănișca a avut administrare românească, iar în școală a fost introdusa limba română.

În anul 1919, când guvernul condus de Bela Kun a încercat sa recupereze teritoriul, țăranii din Brănișca împreuna cu Garda Națională din Deva au opus rezistenta si au blocat un tren militar maghiar la podul peste Mureș.

Gărzile Naționale Române au fost organe de asigurare a ordinii publice și de apărare a drepturilor naționale rezultate din principiul autodeterminării, al libertății și unității naționale, constituite în cursul lunilor noiembrie-decembrie 1918 în ținuturile locuite de români dintre Carpați, Tisa și Dunăre. Ele au fost organizate de către Consiliul Național Român Central și subordonate acestuia și, alături de Consiliul Dirigent au avut calitatea de organisme executive.

Deși recrutarea s-a făcut pe bază de voluntariat, aceste Gărzi au avut o pronunțată structură militară, deoarece în compunerea lor au intrat în majoritate oameni veniți de pe front și organele superioare ale acestora au avut înrolați ofițeri ai fostei armate austro-ungare. Asigurarea cu mijloace tehnice de luptă a unităților a avut la bază preluarea de armament de la vechile structuri. Structura de comandă s-a ierarhizat pe cadrul existent în areale administrative și s-a subordonat unui Stat Major dependent de Consiliul Național Român Central, aflat mai întâi la Arad și mutat ulterior la Sibiu.

Prin natura lor, au constituit o forță care a preluat rolurile poliției locale și jandarmeriei pe fondul dezorganizării administrației austro-ungare și, până la intrarea trupelor regulate române în Transilvania, și pe cel al armatei. Simultan, Gărzile și-au asumat și un rol politic, servind atât ca mesageri și propagandiști ai hotărârilor și deciziilor Consiliului Național Român Central și ai consiliilor locale, cât și uneori ca factori de opoziție activă politică, administrativă și militară față de guvernul de la Budapesta.

Desființarea lor s-a produs fie forțat, prin decizii ale administrațiilor militară franco-sârbă din Banat, sau maghiară situată la vest de linia de demarcație impusă de condițiile armistițiului dintre Aliați și Ungaria, fie pe fondul consolidării administrației românești în teritoriile eliberate, caz în care o parte din membrii Gărzilor au continuat să servească în calitate de voluntari în noua Jandarmerie sau în Armata de Transilvania.

În noaptea de 1/14 spre 2/15 noiembrie 1918, a avut loc o ciocnire la Brănișca între un detașamentul român condus de maiorul Banciu și subunități militare germane, susțin sursele deschise.

 

Material realizat prin Programul Cultural București - Centenar cu sprijinul Primăriei Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic.



Te-ar putea interesa








Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?


Copyright 2018 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.22