Prin închisoare trebuie să înțelegem viața de actor, așa cum este ea, cu cele bune și cu cele rele. Nicolas Cage le-a evocat la conferința de presă a filmului Joe, al cărui protagonist este, ca răspuns la întrebarea dacă nu cumva îl bate și pe el gândul să se retragă, precum pe Johnny Depp. Cel puțin așa a anunțat.
[caption id="attachment_361190" align="alignnone" width="640"] Nicolas Cage, alături de soție[/caption]«Nici vorbă, a spus Cage, încă mai am chef de muncă. Prefer închisoarea de zi cu zi unei eventuale existențe de pensionar stând în piscină». Iubește viața în general, chiar dacă, uneori, îi joacă feste, cum ar fi acum la Veneția, unde a ajuns fără bagaje. Dacă și lui Cage i se întâmplă asta… Așa că, înainte de ajunge la hotel, a fost nevoit ca, împreună cu soția sa, Alice Kim și fiul Kar El, să facă o vizită unuia dintre magazinele Versace.
Drept care, la conferința de presă, a apărut impecabil, în sacou albastru și cămașă albă. Până la ora de față este singurul candidat la Cupa Volpi interpretare masculină, pentru un rol căruia i-a împrumutat toată acea forță care mai întotdeauna ascunde o mare durere cu care ne-a obișnuit actorul. Joe din ecranizarea lui David Gordon Green, după un roman de Larry Brown, este un fost pușcăriaș cu o biografie încărcată, deloc așezat nici în momentul în care facem cunoștință: îndeleniciri dubioase, iubiri de bordel, arma la îndemână. Viața îi scoate în cale șansa de a-și răscumpăra păcatele, luând sub aripa sa un adolescent oropsit, Gary, (puștiul Tye Sheridan din filmul lui Terence Malick The Tree of Life), victimă a unui tată bețiv și tiranic.
Greoi, nu pentru că ar fi prea bătrân (eroul are 50 de ani, vârsta actorului), ci doar obosit să supraviețuiască într-o lume neiertătoare, Joe pune în joc toată sensibilitatea neirosită încă, pentru a-l ști pe un drum drept. Îl învață lecția dură a rezistenței, iar atunci când este în toane bune, chiar și cum să cucerească fetele: «Dacă te joci cu o brichetă în fața lor, le-ai dat gata».
Actorul mărturisea la conferința de presă că a acceptat acest scenariu pe care l-a găsit adecvat ideilor sale despre relația părinți - copii. «Civilizația se naște în cămin, în familie. Încerc să petrec mai mult timp cu copiii mei, să am grijă de ei». Prin prezența lui Nicolas Cage la Veneția se poate spune că s-a dublat numărul reprezentanților marelui clan Coppola, actorul fiind, cum se știe sau nu, nepotul celebrissimului cineast. Pentru că a vrut să se lanseze prin propriile forțe, nu a dorit să poarte un nume aducător de faimă prin sine însuși. Vorbeam de o dublare. A debutat în aceste zile și o altă nepoată a autorului Nașului, Gia Coppola, cu Palo Alto (secțiunea Orizzonti) drama neliniștilor adolescentine. Poate vom mai auzi de tânăra cineastă, poate nu. Deocamdată, nu mi se pare a avea strălucirea începuturilor nu mai puțini ilustrei sale mătuși, Sophia Coppola (The Virgin Suicides, Lost in Translation)
Trebuie să mă autodenunț. Duminică mi-am smuls două ore pentru sufletul meu. Am dat o fugă până la San Marco, să salut Leul, naș al trofeului festivalului, și să mănânc o pizza împărțită cu un porumbel care nu se sfia să-mi ciugulească din farfurie. La întoarcere, a trebuit să mergem vreo oră pe jos, pe chei, până la primul debarcader, Santa Elena, singurul de unde mai pleca un vaporetto, singurul și el, până la Lido, sediul festivalului.
Nu știu ce concurs dăduse peste cap toată circulația pe lagună. Și prin dreptul frumoaselor Giardini, am zărit-o pe Mădălina Ghenea, într o rochie lungă, mătăsoasă, un fel de verde închis. Sper să nu mă fi înșelat. Părea preocupată. Cred că ea era, pentru că am văzut-o apoi, în fotografii, pe covorul roșu.
[caption id="attachment_361193" align="alignnone" width="640"] Mădălina Ghenea, pe covorul roșu de la Veneția[/caption]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
