Cu o zi înaintea decernării premiilor, au în ceput să circule câteva titluri și nume, dar cu timiditate: excentricul suedez Roy Andersson, marele cineast de origine rusă Andrei Koncialovski, documentaristul american Joshua Oppenheimer care trăiește în Danemarca, vreo doi italieni, Mario Martone și Saverio Costanzo, dar aceștia din urmă întruchipau mai mult dorințele secrete ale compatrioților.
Despre posibilii actori câștigători nu a scos nimeni niciun cuvânt, după ce, în zilele festivalului, tot auzeam că pentru țara gazdă eroul ar fi trebuit să fie Elio Germano, interpretul poetului național Ghiacomo Leopardi. În ceea ce mă privește, probabil s-a observat din ceea ce am scris, preferința mea pentru Roy Andersson cu al său Porumbel.... Nu am îndrăznit, însă, să jur cu mâna pe... calculator (precum la Cannes).
Citește și: Festivalul Internațional al Filmului de la Veneția 2014: Filmele-castele de nisip?
Mă bucur că juriul a ales acest film insolit, ca mai toate celelalte ale suedezului, comic-amar, în care niciun picior de porumbel nu stă pe nicio ramură. Zburătoarea nu apare decât într-o poezie a unei școlărițe. Noi suntem cei invitați să medităm. O bilă albă juriului pentru Leul de argint acordat lui Andrei Koncealovski (fratele lui Nikita Milakov) pentru Nopțile albe ale unui poștaș, emoționantă poveste cu ecouri cehoveiene a unui poștaș din nordul Rusiei, descumpănit că în epoca internetului trebuie să împartă corespondența. Și, mai departe, mă străduiesc să-mi reprim indignarea pentru opțiunea aceluiași juriu condus de faimosul compzitor Alexandre Desplat de a atribui Premiul său special unei orori, Sivas, o peliculă a unui cineast turc, Kann Mujdeci, despre luptele cu câini.
Jumătate din film am stat cu ochii în jos, refuzând măcelul canin de pe ecran. Huiduit, amenințat, nu numai de iubitorii de animale ci și de cei care așteaptă ceva de la un film anunțat ca o surpriză, iată-l premiat. În astfel de momente chiar îți vine să te lași de meserie, dar nu toți avem curajul marelui critic Bosley Crowther care, atunci când nu a mai înțeles încotro se îndreaptă cinematograful, a refuzat să mai scrie. Să trecem.
Citește și: Festivalul Internațional al Filmului de la Veneția 2014: Cartea - superstar
Joshua Oppenheimer nu a putut veni să-și ridice Marele premiu al juriului pentru documentarul The Look of Silence (despre responsabilii genocidului indonezian), fiind blocat la aeroport din cauza vremii. Nici actorul american Adam Driver, protagonistul din Hungry Hearts al lui Saverio Costanzo nu a fost prezent la Lido, unde îl aștepta Cupa Volpi, trofeul acordat Celui mai bun actor. Partenera sa din film, Alba Rohrwacher, a câștigat aceeași distincție, ea fiind de departe actrița în fața căreia spectatorii au vibrat de la începutul până la sfârșitul dramei de pe ecran.
Și uite așa, prin cele două Cupe Volpi poposite în mâinile interpreților dintr-un film italian, a cărui protagonistă eroina este, la rândul ei, italiancă, juriul s-a achitat de datoria față de țara gazdă, de altfel bine reprezentată la această a 71-a ediție a Mostrei cinematografice.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
