Ne referim la avangardistul Geo Bogza. În epoca interbelică, îi șoca pe burghezi mergând pe stradă cu un prezervativ înndoat la gât pe post de papion. Fiind și foarte înalt, era greu să nu-l vezi. Cei care îl vedeau erau absolut șocați. Avangardistul își atinsese scopul: îi scandalizase pe cetățenii cumsecade.
”Același avangardist, care mergea cu prezervativul legat la gât ca un papion, în anii mai târzii ai lui, se ducea, în fiecare an, la statuia lui Eminescu de la Ateneu unde depunea flori și-l omagia aproape ritualic.
Un avangardist să ducă flori unui poet consacrat sub formă de statuie, în condițiile în care avangardismul este împotriva muzeificării, a statuilor și soclulilor, arată o revanșă formidabilă a poetului în posteritate asupra unui alt poet care a ajuns să-l celebreze”, a povestit criticul literar Daniel Cristea-Enache în cadrul unei emisiuni realizată de Flaviu George Predescu la DC News.
VEZI ȘI: El a fost geniul literaturii române care nu dormea noaptea. Scria până-n zori şi bea 3 litri de cafea zilnic - https://www.dcnews.ro/el-a-fost-geniul-literaturii-romane-care-nu-dormea-noaptea-scria-pana-n-zori-si-bea-3-litri-de-cafea-zilnic_910386.html
Geo Bogza este considerat, la noi, creatorul reportajului literar, gen de care şi-a legat definitiv numele şi căruia i-a dat strălucire prin volumul "Ţări de piatră, de foc şi de pământ" (1939). Sunt reportaje despre minele de aur din ţara moţilor, cărora le-au urmat altele, despre Valea Jiului, despre lumea petrolului, a tăbăcăriilor, a periferiilor marilor oraşe etc., toate culminând cu marea aventură geologico-istorică a curgerii Oltului: "Cartea Oltului" (1945) - carte unică în literatura noastră, subintitulată la ediţia din 1976 "Statuia unui râu".
Având peste şaizeci şi cinci de ani de activitate creatoare, a scris mult. Reportajele, povestirile, poemele şi tabletele sale au fost reunite în volumele "Lumea petrolului" (1934); "Tăbăcarii" (1934), "Ţara de piatră" (1935); "Oameni şi cărbuni în Valea Jiului" (1947); "Moartea lui Iacob Onisia" (1949); "Porţile măreţiei" (1951); "Şantierul de pe cumpăna apelor" (1951); "Trei călătorii în inima ţării" (1951); "Tablou geografic" (1954), "În faţa atomului" (1955); "Tăbăcarii şi lumea petrolului" (1957); "Privelişti şi sentimente" (1972) ş.a.
În 1945 a apărut volumul de poeme de dragoste "Cântec de revoltă, de dragoste şi de moarte" ("scrise în epoca haotică şi prerevoluţionară a anilor 1930"), conform "Dicţionarului scriitorilor români" (Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995); majoritatea poeziilor publicate se regăsesc sub titlul "Orion", din 1978. În perioada 1956-1960, o parte dintre lucrările sale apărute între 1934 şi 1960 au fost incluse într-o ediţie de cinci volume: "Scrieri în proză". Tot atunci au apărut în volum şi reportajele intitulate "Fişe" (Fişe de copilărie, Fişe de închisoare, Fişe de război, Fişe de provincie). În 1974, a adunat în volumul "Paznic de far" tabletele publicate după 1966, în "Contemporanul". În 1984 a publicat volumul "Ca să fii om întreg".
A fost ales membru al Academiei Române (corespondent, la 2 noiembrie 1948, şi titular, la 2 iulie 1955), membru al Consiliului Naţional pentru Apărarea Păcii (din 1955). A fost distins cu Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor, în 1978.
A murit la 14 septembrie 1993, la Bucureşti.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
