Am primit cu mare bucurie aceste mărci poștale unice și în calitatea mea de inițiator al unor proiecte filatelice de anvergură – realizarea timbrelor dedicate florii naționale a României, bujorul, pentru care am și inițiat lege de declarare ca simbol național, crearea unor mărci poștale pentru promovarea elementelor identitare, istorice, culturale și arhitecturale ale orașului Giurgiu, pe care îl reprezint în Parlament, și, nu în ultimul rând, inițierea legii privind declararea zilei de 15 iulie ca zi națională de sărbătorire a mărcii poștale românești, în vigoare din 25 martie.
Hora de astăzi, în care România și Israel își dau mână cu mână, pecetluiește frăția dintre cele două nații, veche de peste 75 de ani. Puntea istorică este redată remarcabil prin emisiunea filatelică „Hora”, expresie a dansului tradițional autohton care nu a fost dus întâmplător în Israel de evreii din România, încercând să arate legăturile puternice dintre cele două popoare, asemenea înlănțuirii umane realizate prin horă, un spirit al comuniunii transpus alegoric în acest dans. Este până la urmă încununarea istoriei unei culturi comune dintre cele două popoare, a precizar Robert Cazanciuc.
***
Statul Israel și-a proclamat independența în luna mai a anului 1948. România s-a aflat printre primele țări care au recunoscut Statul Israel iar relațiile diplomatice s-au stabilit, oficial, în luna iunie a aceluiași an. În afara domeniului politic, la baza relațiilor româno-israeliene stau legături culturale și istorice. Imnul național al Statului Israel, Hatikva (Speranța), are recognoscibile „influențe” românești. Cuvintele imnului au început să se cristalizeze la Iași, încă din anii 1876-1878, când Naphtali Herz Imber a început să compună versurile.
Relația specială dintre România și Israel trece dincolo de rațiunile de stat, fiind o relație bazată pe tradiție și pe un profund sentiment de prietenie și respect reciproc.
Societatea israeliană este una diversă, cu rădăcini multiculturale. Într-o reuniune de graiuri și culturi se remarcă pregnant influența imigranților de origine română. Comunitatea de evrei originară din România numără peste 400.000 de persoane care reprezintă, practic, o punte trainică între România și Israel. Firesc este că această comunitate a dus odată cu ea și o manifestare tradițională a celui mai cunoscut dans românesc: Hora.
Hora nu este un simplu dans. Ea este inspirată dintr-un simbolism cosmic, prin forma circulară de desfășurare, prin dispunerea dansatorilor, prin mișcarea ritmică și prin rolul ei de solidarizare care definește o lume aparte.
Hora confirmă, perpetuu, actul emoționant de comunicare ca mijloc vizibil de activitate și solidaritate socială, iar distribuția dansatorilor în cerc închis exprimă un ritual de consolidare, o regăsire a colectivității. Hora se întrevede, la rândul ei, și ca un simbol magic de protecție (cetățile aveau ziduri de apărare circulare). De menționat că hora este un cerc închis în care sunt primiți numai oameni curați sufletește, animați de aceleași gânduri bune și dispuși să acționeze împreună, fără intenția de dezertare. „Ai intrat în horă, trebuie să joci!” spune o veche zicală românească.
În anul 1859, Hora Unirii, a cărei muzică era însoțită de versurile poetului Vasile Alecsandri, a constituit un factor determinant de mobilizare a muntenilor și moldovenilor, îndemnați să „învârtă Hora frăției / Pe pământul României” și să înfăptuiască un vis de veacuri, acela de a trăi într-o singură țară.
Cele două mărci poștale ale emisiunii comune România-Israel se doresc a fi un simbol al energiei dansului, al reuniunii umane, în care inexistența costumelor naționale, sugerează diversitatea etnică sau confesională a dansatorilor, iar cromatica veșmintelor sugerate grafic, scoate în evidență culorile aparținând drapelelor celor două țări, potrivit Romfilatelia.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
