“Idolul şi Ion Anapoda”
„Duceţi-vă să vedeţi acest cuceritor spectacol! Veţi pleca încântaţi de ritmul şi umorul special pe care Ion Cojar îl imprimă acestei dulci-amare comedii. Veţi avea palmele încinse de atâta aplaudat! Cum să nu-l aplauzi pe Dan Puric - el e Ion cel Anapoda, desigur! -, care şi cu acest rol ne demonstrează că se joacă, precum un veritabil magician, cu harul lui, scoţând la iveală, cu fiecare rol pe care-l creează, alte şi alte scânteieri de inteligenţă, de spirit, de haz, de originalitate. Toţi sunt excelenţi în spectacol. Şi Ileana Olteanu, şi Irina Cojar, şi Mimi Brănescu, şi Matei Alexandru, şi Afrodita Andone. Dar cu totul extraordinară este Ileana Stana Ionescu, cea care apărea şi în varianta de acum 15 ani a spectacolului, tot în rolul Stăvăroaiei”.
Ileana Olteanu și Ileana Stana Ionescu în Idolul și Ion Anapoda
O comedie amară despre căutarea fericirii, scrisă de unul dintre cei mai importanţi dramaturgi interbelici, G.M. Zamfirescu. Eroul piesei, un subtil raţionalist, îşi construieşte personalitatea prin iubire, delicateţe şi printr-o încredere neclintită în puritatea valorilor morale.
Dan Puric, Silviu Biriș și Ileana Olteanu în Idolul și Ion Anapoda
Regia: Ion Cojar
Scenografie: Liliana Cenean şi Ştefan Caragiu
În distribuţie: Dan Puric, Ileana Stana Ionescu, Ileana Olteanu, Irina Cojar, Silviu Biriş, Alexandru Hasnaş, Afrodita Androne
Spectacolul poate fi vizionat duminică, 5 februarie, la ora 19:30
“Cinci femei de tranziţie”
Cinci remarcabile actriţe ne descoperă cu har, haz şi sensibilitate, tipologia feminină de ieri, de azi şi de mâine: femeia de tranziţie, în spectacolul scris şi regizat de Rodica Popescu Bitănescu, care joacă şi rolul Gazdei.
Dialoguri simple şi adevărate, conflicte omeneşti, întrebări existenţiale şi destăinuri tulburătoare, ca între prietene, la o şuetă. Un evantai multicolor de stări şi sentimente, într-un party al revelaţiilor.
Cinci femei în tranziție
Taine, frustrări, suferinţe ni se dezvăluie treptat, în timpul unei petreceri prilejuite de ziua de naştere a gazdei, la care un păhărel de pălincă „dezleagă” limbile şi îndeamnă la mărturisiri, unele triste, altele purtând o încărcătură de umor amar.
„Atât gazda cât şi invitatele sale atacă, în replici acide, cam tot ce stârneşte comentarii critice în ultima vreme: succesul în afaceri al şmecherilor, cameleonismul politicienilor, insuportabila vulgaritate promovată în mass-media, decăderea învăţământului, standardizarea ţinutei şi a limbajului după model american (prin contrast cu anii ’50, când modelul era rusesc). (...) Adevărurile dure revelate în duelul verbal nu sunt însă rostite cu acea jubilaţie a catastrofei, de care suferă unii contemporani de-ai noştri. Finalul lasă loc pentru speranţă şi pentru reconciliere, ceea ce face să crească şarmul piesei în faţa spectatorilor", apreciază criticul Dana Duma.
Regia: Rodica Popescu Bitănescu
Costume: Zina Dumitrescu. Decor: Diana Ioan
În distribuţie: Rodica Popescu Bitănescu, Giliola Motoi/ Liliana Hodorogea, Magdalena Cernat, Vivian Alivizache, Iuliana Călinescu/ Tania Popa.
Spectacolul este programat sâmbătă 4 februarie la ora 19:00 şi duminică 5 februarie, la ora 20:00.
“Furtuna”
Un basm despre un duce detronat, devenit magicianul Prospero, și despre fiica lui, Miranda. O comedie a iluziilor, feerie, un text despre putere și răzbunare, Furtuna este, mai presus de orice interpretare, o piesă despre puterea demiurgică a artei și imaginației. Știința lui Prospero depășește legile oamenilor, controlează natura, stăpânește duhuri și provoacă iubirea în piesa lui William Shakespeare.
O distribuție impresionantă, cu Ion Caramitru în rolul Prospero, într-o montare captivantă, cu ritmuri frenetice, umor și emoție, de o plasticitate puternică și o ilustrație muzicală ale cărei cadențe urmăresc spectatorul mult timp de la ieșirea din sală.
Ion Caramitru în rolul Prospero
"Constat că de la premieră, spectacolul a câştigat în armonie, un echilibru între elan şi rigoare. Decorul-personaj al lui Nikola Toromanov, lumina lui Chris Jaeger, costumele Andradei Chiriac, arabescul mişcărilor lui Florin Fieroiu, cocktailul muzical (unde se întâlnesc Carl Orff şi Joe Cocker), ales de Morfov şi adus la rampă de Lucian Maxim, aruncă o punte expresivă peste timp şi spaţii, amplificând beatitudinea şi miracolul.
În rostirea lui Ion Caramitru, simţim «visarea fermecată şi sfâşietoare a lui Shakespeare». Prezenţa sa spiritualizează, încarcă montarea, în final, cu o emoţie sacră. Un actor cu vocaţie shakespeariană...
Un turneu de succes, reprezentativ pentru TNB şi teatrul românesc. Reuşita excepţională a Furtunii la Budapesta întăreşte prestigiul acestui spectacol, care se anunţă longeviv. Vi-l recomandăm!", scria critical de teatru Ludmila Patlanjoglu.
Crina Semciuc în rolul Miranda din Furtuna
Iar Ileana Lucaciu afirma, la rândul său: „Ion Caramitru specialist strălucit în interpretarea unor personaje celebre datorate lui Will, reușește să prezinte singurul personaj din distribuție apropiat de Shakespeare. Acest mare actor are știința de a trece dincolo de aparența cuvântului și chiar a situațiilor pentru a da trimitere inteligent spre substratul ce construiește tematica scrierii. Ca imagine este un Einstein desprins din filmele documentare, dar actorul nu uită de menirea lui Prospero. (...) Ion Caramitru reușește a da consistență dramatică personajului, rostului pentru care l-a inventat Shakespeare.
Excelent este și Mihai Călin în Caliban, personaj central al demersului comic. Actorul manipulează expresiv sensurile duble ale manifestărilor lui Caliban. (...). Mister în manifestări, dar și o tristețe interioară dibaci sugerată acordă Istvan Teglaş lui Ariel. Rolul este ireproșabil interpretat. (...)”.
Mihai Călin, remarcabil în rolul Caliban din Furtuna
Regia: Alexander Morfov
Decor: Nikola Toromanov. Costume: Andrada Chiriac
Light design: Chris Jaeger. Coregrafie: Florin Fieroiu.
Ilustrație muzicală: Alexander Morfov.
În distribuţie: Ion Caramitru, Crina Semciuc/ Alexandra Sălceanu, Mihai Călin, Istvan Teglas, Alexandru Călin, Gavril Pătru, Ioan Andrei Ionescu, Andrei Finţi, Vitalie Bichir, Marcelo-S Cobzariu, Mihai Calotă, Eduard Cârlan, Mădălin Mandin, Ionuț Toader, Axel Moustache, Eduard Ada, Alexandra Poiană
Spectacolul poate fi vizionat sâmbătă 4 februarie şi duminică 5 februarie, la ora 19:30, la Sala Mare.
“Două loturi”
După o lungă pauză, Două loturi - unul din cele mai premiate spectacole ale Teatrului Național - va putea din nou văzut de spectatori, de astă dată pe scena Sălii Pictura, joi 9 și vineri 10 februarie 2017, de la ora 20.00.
Inaugurând, în octombrie 2012 – în plin An Caragiale, noua Sală Mică a Teatrului Național, spectacolul Două loturi, realizat de regizorul Alexandru Dabija după schița cu același titlu a lui Caragiale avea să se bucure în decursul timpului de un remarcabil succes, atât în țară cât și în străinătate, fiind apreciat drept ”o bijuterie simfonic teatrală despre capriciile norocului … poate cel mai bun spectacol cu o scriere de I.L. Caragiale văzut de mine în anul Caragiale”, potrivit criticului Mircea Morariu.
Marius Manole în Două loturi
Spectacolul a adus în 2013 regizorului Alexandru Dabija Premiul Cel mai bun regizor la Gala UNITER și scenografului Helmut Stürmer, alte două distincții: Premiul pentru cea mai bună scenografie la Gala UNITER și Premiul pentru scenografie la Festivalul Comediei Românești.
În distribuție îi veți regăsi atât pe cunoscuții actori ai TNB Gavril Pătru, Marius Manole, Ana Ciontea, Axel Moustache, Ionuț Toader, cât și pe mai tinerii Corina Moise, Ilona Brezoianu, Eliza Păuna, Nicoleta Lefter / Valentina Zaharia, Mădălin Mandin, Daniel Hara, Mihai Munteniță, Eduard Cârlan, Dragoș Dumitru – aproape debutanți la momentul premierei, aflați azi, la rândul lor, pe drumul consacrării.
Ana Ciontea în Două loturi
Regizorul spectacolului, renumitul Alexandru Dabija, care vede enorm şi simte monstruos, face o demonstraţiune mişcătoare despre cum putem închipui noi, modernii, o scriere clasică. Un altfel de Caragiale, carevasăzică, într-o lectură teatrală producătoare de furnicături şi emoţiune, despre hazard, noroc şi nenoroc, despre fatalitatea care capătă fizionomie perfidă. Sau, cum ar spune directorul de scenă, un Caragiale în manieră horror, în care drama se combină graţios cu umorul negru.
Două loturi
"Slavă, Domnului, Alexandru Dabija nu se lasă şi ne debusolează din nou. Crâncen, provocator, ameţitor, istovitor aici, dar magnetizant.(...) Dabija campează direct, masiv, trepidant, în cea mai nouă obsesie a exegezei caragialiene: tema cruzimii isteroide. Şi, colateral, a predestinării, demenţei furibunde şi vieţii ca vis diabolic. Totul mixat cu încercănata conştiinţă (caragialiană, cioraniană şi, de fapt, larg românească) a nenorocului. A nimicniciei damnate, într-o bolgie de carnaval defazat, sinistru şi grotesc deopotrivă. (...) Cert e că publicul avizat se va delecta vibrînd cu încruntare la mulţimea aluziilor şi citatelor culturale, ori va fi zdruncinat de îndrăznelile hors-texte ale regiei, iar cei pentru care Caragiale înseamnă exclusiv satiră clasică şi râs zdravăn în tradiţia Giugaru-Birlic vor fi constrânşi să accepte şi varianta neagră a unei comediografii ceva mai deocheate decât cea cu care vrea şcoala să ne potcovească", scria Dan C. Mihăilescu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
