Iată o parte din dialogul dintre Maia Morgenstern și Ionuț Vulpescu:
Controversele Patimilor lui Hristos. Maia Morgenstern, despre filmul lui Mel Gibson: „Sunt 21 de ani de când am filmat The Passions of Christ. În timp ce povesteam că filmez sau că am terminat, nu s-a uitat nimeni la mine. Ziariști. După ce a ieșit filmul, cu controversa lui cu tot, mamă! Ce vânătoare!”
I.V.: A fost vreun moment când era să cădeți în urcușul acesta?
M.M.: Foarte multe. Foarte multe! Au trecut 20-21 de ani, știu câți ani are Isadora, și atunci știu exact de la ce moment, câți ani, cât au trecut. Sunt 21 de ani de când am filmat The Passions of Christ. În timp ce povesteam că filmez sau că am terminat, nu s-a uitat nimeni la mine. Ziariști. După ce a ieșit filmul, cu controversa lui cu tot, mamă! Ce vânătoare!
I.V.: Mult sânge, sigur.
M.M.: Voiau să intre, să discute, sigur. Că nu știam. Păi nu v-am spus? Cred că există un anotimp al temelor, al subiectelor. V-am spus că veneam de la filmare, de la Mel Gibson. Jurnaliști. Bun, când a ieșit filmul a fost însoțit de o mare, mare, mare controversă.
I.V.: Polemici enorme.
M.M.: Sigur, timpul a trecut, și s-au vindecat și rănile. Mi-am luat-o rău de tot, dar filmul rămâne. Filmul rămâne!
I.V.: Cum vedeți rolul acela? E totuși special în biografia dvs.
M.M.: Este!
Maia Morgenstern, în rolul Mariei, mama lui Iisus Hristos: „Suferința unei mame ce își pierde copilul. Asistă la torturarea și moartea copilului.”
I.V.: E diferit de orice altceva.
M.M.: Cred că da. Cred că da! Asta am încercat cu regizorul Mel Gibson, pe care așa l-am cunoscut, ca regizor. Evident că îi cunoșteam filmele, opera, rolurile. Dar asta am încercat, repetând, și cu ambiția domniei sale, și pe deplin justificat, am înțeles, să fie și limba aramaică, și limba latină, cine avea de vorbit limba latină. Universalitatea simțămintelor. O mamă care își pierde copilul. Suferința unei mame ce își pierde copilul. Asistă la torturarea și moartea copilului. Apoi eu, cel puțin, nu am avut discuții pe temele religioase, polemici, nici pomeneală. Aici am încercat, de la regizor la actor, despre indiferent, culoarea părului, ochilor, cine, unde ești, în ce epocă, suferința, durerea, simțămintele unei mame ce își pierde copilul.
I.V.: Mai vorbiți cu Mel Gibson?
M.M.: Numai când mă sună el.
I.V.: Ați mai vorbit după aceea?
M.M.: Da.
Maia Morgenstern, recunoscătoare lui Andrei Șerban
I.V.: Dintre regizorii români, ați făcut roluri majore. Cu cine v-ați simțit mai apropiată, în pielea dvs., un rol în care v-ați simțit extraordinar jucându-l.
M.M.: Acum aș fi nedreaptă. Sunt profund, profund recunoscătoare, lui Andrei Șerban, pentru felul în care am lucrat la Medeea, Trilogia antică și apoi Noaptea regilor, A douăsprezecea noapte, și Cine are nevoie de teatru? Sunt profund recunoscătoare. Practic, am dat un concurs. O audiție la Teatrul Național, și iarăși am luat această audiție dintre foarte multe, la vremea aceea.
Deși admisă prima la IATC în generația ei, Maia Morgenstern nu a fost lăsată să țină discursul de la deschiderea anului universitar. „Am durerea asta! De ce m-a durut? Că eram prostuță.”
I.V.: Ca și când ați mai dat o dată examenul la UNATC.
M.M.: Da, da, revenisem la Teatrul Evreiesc de Stat. Cum am spus, în primul an am venit figurantă aici, la Teatrul Evreiesc de Stat, figurantă corp ansamblu, în anul următor am dat examen la IATC, am dat examen, am luat cu brio. Prima am fost pe listă. Dar nu m-au lăsat să țin discurs la începerea anului școlar. Și am durerea asta.
I.V.: De ce?
M.M.: De ce m-a durut? Că eram prostuță.
I.V.: Nu, de ce nu v-au lăsat.
M.M.: Pentru că asta era practica. Cine a intrat primul ține un discurs de început de an, de început de facultate. Nu m-au lăsat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
