Câți bani ia statul din munca cetățenilor. Cât ia statul din munca ta în România față de Germania, Italia, Spania, Marea Britanie, Franța, Belgia și Austria. Cât păpăm noi după ce ne papă...
Când vine vorba despre salariu, nu doar suma brută contează, ci și cât rămâne "în mână' după ce statul își încasează partea.
Impozitul pe salariu și contribuțiile sociale variază semnificativ de la o țară la alta, influențând direct venitul net al angajaților.
În realitate, statul îți "mănâncă" o felie serioasă din munca ta lună de lună, iar în unele țări europene, acea felie e chiar mai mare decât ai crede. România se laudă cu un impozit pe venit de doar 10%, dar când aduni contribuțiile la pensii și sănătate, suma reținută ajunge să rivalizeze cu a unor state mult mai dezvoltate.
Cât ia statul din salariul tău în România și cât iau alte șapte țări precum: Germania, Italia, Spania, Marea Britanie, Franța, Belgia și Austria.
România aplică o cotă unică de impozitare de 10%, dar reține contribuții sociale semnificative. Dintr-un salariu brut, se opresc:
- 10% impozit pe venit
- 25% contribuția la pensii (CAS)
- 10% contribuția la sănătate (CASS)
Pe lângă acestea, angajatorul mai plătește aproximativ 2,25% contribuții suplimentare. Astfel, totalul reținut de la angajat este de aproximativ 35%, ceea ce înseamnă că dintr-un salariu brut de 5.000 lei, angajatul primește în mână aproximativ 2.967 lei.
Practic, din munca ta, dintr-un salariu de 5.000 lei brut, statul "papă" cam 2.146 lei. Statul "papă" 45% din ce muncești tu.
În Germania, sistemul de impozitare este progresiv, iar contribuțiile sociale sunt împărțite echitabil între angajat și angajator:
- Impozitul pe venit variază între 14% și 45%
- Contribuțiile sociale însumează aproximativ 20% pentru angajat și tot atâtea pentru angajator.
Astfel, un angajat din Germania poate pierde între 40% și 45% din salariul brut.
De exemplu, dintr-un salariu brut de 4.000 euro, salariul net rămâne în jur de 2.200 - 2.400 euro, în funcție de clasă fiscală și deduceri.
Italia aplică un sistem progresiv de impozitare, între 23% și 43%, la care se adaugă contribuții sociale:
- Aproximativ 9 - 10% plătite de angajat
- În jur de 30% suportate de angajator
În total, angajatul pierde între 35% și 45% din salariul brut, dar nivelul de taxare poate varia semnificativ în funcție de regiune și situația personală.
În Spania, impozitul pe venit pornește de la 19% și poate ajunge până la 47%, în funcție de venit. Contribuțiile sociale sunt:
- 6.35% pentru angajat
- Aproximativ 30% pentru angajator
Cu toate acestea, salariul net rămâne adesea în jur de 65 - 75% din brut, ceea ce oferă un echilibru decent între povara fiscală și venitul disponibil.
Regatul Unit aplică un sistem fiscal simplu, cu praguri clare:
- 20% impozit pe venit pentru majoritatea salariaților
- 12% contribuții sociale (NI)
Pentru veniturile medii, salariul net poate ajunge la 70 - 80% din brut, ceea ce face ca sistemul britanic să fie unul dintre cele mai prietenoase pentru angajați.
Franța are un sistem progresiv de impozitare și contribuții sociale complexe. Pentru angajat, contribuțiile sunt în jur de 22%, dar angajatorul suportă până la 45% în plus față de salariul brut.
Salariile nete pot părea generoase (netul este aproximativ 73–78% din brut), însă costul total cu angajatul este printre cele mai mari din Europa.
Belgia este cunoscută pentru unul dintre cele mai ridicate niveluri de taxare din Europa:
- Impozitul pe venit ajunge până la 50%
- Contribuțiile sociale sunt de 13.07% pentru angajat și aproximativ 25% pentru angajator
Salariul net poate scădea la 52 - 60% din brut, dar în schimb angajații beneficiază de un sistem de sănătate și pensii bine pus la punct.
Austria combină un sistem fiscal progresiv (20–55%) cu contribuții sociale echilibrate:
- Aproximativ 18% pentru angajat
- Circa 21% pentru angajator
Salariul net rezultat este în jur de 55–65% din brut, dar cu beneficii sociale consistente și o calitate a vieții ridicată.
Concluzia e că... deși România are un nivel aparent scăzut de impozitare pe salarii... sau chiar egal cu restul țărilor, salariile brute sunt mult mai mici.
În același timp, serviciile publice precum educația, sănătatea și pensiile nu oferă același standard ca în Germania, Franța sau Belgia de exemplu.
Diferențele dintre țările europene nu țin doar de cât taxează statul, ci și de ce oferă în schimbul acestor contribuții.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News