€ 5.0920 →
|
$ 4.3641 →
|
Parenting. Freepik.com
Ioana Milea, psihoterapeut, atrage atenția că, în ciuda avalanșei de informații despre parenting disponibile online, cea mai sigură cale rămâne comunicarea directă cu copilul, iar părinții ar trebui să fie...
"Acum luăm lecții de parenting de pe Google, de pe TikTok, de pe ChatGPT, de peste tot. Dar internetul nu e cea mai bună sursă. Nu pentru că nu ne oferă informații, dimpotrivă, ne oferă informații, și încă foarte valoroase, însă nu de fiecare dată știm, ca părinți, să le aplicăm pe copilul nostru.
Așa cum am spus de fiecare dată, educația copilului nu se face „ca la carte” și, în niciun caz, nu se face în extreme. Nici pe principiul „lasă că mănânci bătaie, că și pe mine m-au crescut cu nuiaua și uite ce bine am ajuns în viață”, dar nici exclusiv după cărți și tot ce citim pe internet, în tot tumultul ăsta de informații care vine peste noi.
Cumva, trebuie găsită o cale de mijloc. Iar calea aceea, de fiecare dată, va fi comunicarea cu copilul. Aceasta este cea care trage cel mai mare semnal de alarmă și ne trimite în direcția corectă. Comunicând foarte bine cu copilul, știu ce am de făcut: îi înțeleg nevoile, înțeleg cu ce probleme se confruntă, apoi stau, mă gândesc foarte bine, discut în continuare cu el și văd ce măsuri ar trebui să iau.
Sunt foarte multe situații în care văd părinți revoltați pe cadrele didactice: „n-a făcut, n-a avut grijă, n-a fost atent”. Nu e chiar așa. Da, ne dăm pentru un număr de ore copiii în responsabilitatea cadrelor didactice, dar până la urmă eu am acasă unu, hai doi, trei copii, iar cadrul didactic are în răspundere 25, pentru că așa e o clasă acum, cam de 25. Este foarte greu să-i stăpânești pe toți, să le faci față, să răspunzi cerințelor tuturor și să te adaptezi la nivelul fiecăruia. Evident, copiii, la fel ca și adulții, sunt diferiți. Fiecare e în felul lui și vine cu un „pachet” de acasă. Nu pot să dau acum vina pe cadrul didactic și să spun: „n-a observat la al meu că e mai sensibil, că e mai impulsiv, că nu e atent, că nu învață”.
Și atunci apare furia asta pe care părinții o revarsă către toată lumea, către alți părinți, în parc: „ce-ți dai tu cu părerea de copilul meu? Nu mă interesează părerea ta, ai grijă de al tău!”. Dar ar trebui să mă intereseze, într-o oarecare măsură. Ar fi chiar indicat să mă intereseze. Pentru că s-ar putea ca în acea părere să descopăr ceva ce eu n-am văzut, tocmai pentru că, fiind părinte, sunt subiectiv", a explicat Ioana Milea, psihoterapeut.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
