Până în 1967, Nauru a făcut parte din Australia, prin urmare locuitorii insulei nu au primit aproape nici un profit din exploatarea fosfaților. După ce a obținut independența, oamenii au devenit rapid extrem de bogați. Prin anii '70, salariul mediu pe insula Nauru era de patru ori mai mare decât în SUA. Banii veneau cu grămăzile, iar oamenii, când, de exemplu, li se strica mașina, pur și simplu o aruncau și își lau alta nouă. Cât despre alimentația lor putem spune doar următorul lucru: consumau mai mult decât era necesar și aveau o activitate fizică mai mică decât ar fi trebuit. Stilul de viață sedentar i-a transformat în obezi. Inevitabil, cei mai mulți au avut diabet.
Academicianul Constantin Ionescu-Târgovişte, invitatul DC News în cadrul emisiunii "Academia de Sănătate" realizată de către prof. dr. Irinel Popescu, președinte al Academiei de Științe Medicale, a vorbit despre acest subiect.
"Există un exemplu foarte interesant, am putea zice aproape experimental, al unei mici insule din Pacific unde era o populație foarte săracă. Este vorba despre insula Nauru. Acolo s-a descoperit, după ce au intrat englezii, că, la marginea insulei erau niște corali foarte mari care, în fapt, erau fosfați, un îngrășământ natural ce începuse să fie exploatat în cantități enorme. De acolo se extrăgeau atâția bani încât toată populația devenise obeză și aproape toți oamenii aveau diabet", a zis profesorul.
Vedeți răspunsul integral aici:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
