Casa Regală a României și crizele dinastice care au măcinat-o

Crişan Andreescu / 11 aug 2015 / 12:37 Salveaza PDF Comentarii
Descriere foto:

De-a lungul istoriei, Casa Regala a Româniai a fost măcinată de câteva crize dinastice, crize care au marcat destinul României. Potrivit  Statutului Casei Regale, tronul se transmitea pe baza legii salice, respectiv, putea avea calitatea de moștenitor numai fiul cel mai vârstnic al regelui în exercițiu sau, în lipsă de descendenți, ruda cea mai apropiată de sex bărbătesc a acestuia.

Regele Carol I, în cei 48 de ani de cât s-a aflat la cârma României,  nu a avut descendenți pe linie masculină, ci numai o singură fiică, decedată la vârsta de 6 ani, astfel că tronul a revenit nepotului său, Ferdinand I. Acesta, căsătorit în anul 1892 cu prințesa Maria de Edinburgh, nepoata reginei Victoria a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei, a avut șase copii, dintre care trei de sex masculin, respectiv Carol, născut în 1893, Nicolae, născut în 1907, respectiv Mircea, născut în 1913.

Curtea de Argeș, iulie, 1938. Regele Carol al II-lea, principii Mihai şi Nicolae şi demnitari ieşind de la parastasul reginei Maria (F0t0: fototecaortodoxiei.ro)

Regele Ferdinand i-a succedat la tron lui Carol I în toamna anului 1914 și a fost încoronat ca rege al României întregite la Alba-Iulia, la 15 octombrie 1922.

Prima renunțare la tron din cauza relației lui Carol al II-lea cu Zizi Lambrino

În cursul primului război mondial, la 27 august/9 septembrie 1918, principele Carol, deghizat în uniformă de ofițer rus, a părăsit unitatea militară pe care o comanda (aflată la Târgu Neamț) și, în ziua de 31 august/13 septembrie 1918 s-a căsătorit la Odessa cu Ioana Maria Valentina Lambrino (Zizi Lambrino), ceea ce era o încălcare a Statutului Casei Regale, care permitea numai căsătoria cu persoane din alte case regale. Ferdinand a ezitat însă să aplice o pedeapsă fermă, ordonând arestarea lui Carol vreme de 75 de zile la mănăstirea Horaița (județul Neamț), începând cu data de 9/22 septembrie 1918.

Citește și: Decizie cutremurătoare a Regelui Mihai: Nicolae, exclus din linia de succesiune, își pierde titlul regal

 

Demersurile făcute de familia regală și de oamenii politici pentru despărțirea lui Carol de Zizi Lambrino nu au reușit (deși la începutul anului 1919 Tribunalul Ilfov anula căsătoria celor doi, pentru nerespectarea unor cerințe de ordin formal), astfel încât acesta, la 1 august 1919 a trimis regelui Ferdinand o declarație scrisă de renunțare la calitatea de principe moștenitor al Coroanei României, după care lui Carol i s-a impus domiciliu forțat la Bistrița. Eforturile familiei regale de a determina răzgândirea lui Carol au fost în cele din urmă încununate de succes, acesta revenind, la 20 februarie 1920 asupra renunțării la tron și promițând că nu se vă căsători decât cu învoirea regelui Ferdinand.

Între timp, la 8 ianuarie 1920, Zizi Lambrino dăduse naștere unui fiu, botezat Mircea Grigore. Aceasta a fost nevoită să părăsească țara împreună cu copilul său, în schimbul unei pensii viagere substanțiale.

A doua renunțare la tron a lui Carol al II-lea

După aventurile sale cu Zizi Lambrino, urmate de o scurtă perioadă de „fidelitate" faţă de soţia sa, principesa Elena, Carol a început să întreţină relaţii de notorietate publică cu Elena Lupescu, cu care a decis să rămână în străinătate. Pentru a-l mai despărţi măcar câtva timp de Lupeasca, Ferdinand şi Maria au decis să-l trimită pe Carol lor la Londra, pentru a reprezenta Casa Regală din România la funeraliile reginei Alexandra a Marii Britanii. Iniţial, principele a refuzat, simulând un accident de cal şi apoi împuşcându-se în picior, dar n-a reuşit să schimbe decizia luată. După ce a asistat la funeralii, Carol a plecat la Paris, unde a întâlnit-o pe Elena Lupescu, iar de aici au plecat împreună la Veneţia.

De la Veneţia, principele a trimis pe 12 decembrie 1925 o scrisoare tatălui său prin care îl anunţa că renunţă la calitatea de moştenitor al Coroanei.

Asupra momentului întâlnirii dintre Carol al II-lea și Elena Lupescu există încă informaţii contradictorii. În memoriile sale, Elena Lupescu mărturisea că s-au întâlnit prima dată când erau încă nişte copii, în timp ce Constantin Argetoianu relatează că cei doi s-au cunoscut la Sinaia în timpul războiului.

Regele Carol al II-lea și principesa Elena

Elena era soţia unui căpitan de la Vânători de Munte pe nume Tempeanu, dar acesta a cerut divorţul în momentul când a aflat de legătura soţiei sale cu principele moştenitor. Aceasta era caracterizată atât de Argetoianu, cât şi de Miron Cristea, ca fiind „o femeie de moravuri uşoare", în timp ce principele Nicolae, fratele lui Carol al II-lea o menţionează drept „o amantă de profesie"

Actele de la 4 ianuarie 1926

După ce tentativele de a-l convinge pe Carol să renunţa la decizia sa eşuează, regele Ferdinand convoacă la Sinaia un Consiliu de Coroană pe 30 decembrie 1925. Aici, el a cerut participanţilor să ia „cunoştinţă de renunţarea principelui Carol, în urma căreia să se păşească fără întârziere la măsurile legale pentru recunoaşterea principelui Mihai, fiul lui Carol al II-lea și al principesa Elena, fiica regelui Constantin al Greciei, ca principe moştenitor al României". În ziua de 4 ianuarie 1926, Adunarea Naţională Constituantă a adoptat legile prin care se accepta renunţarea lui Carol, se modifica Statutul Casei Regale, principele Mihai era proclamat moştenitorul tronului şi se constituia o Regenţă care să exercite prerogativele suveranului, în cazul că acesta ar ajunge pe tron înainte de vârsta majoratului. Noua instituţie a intrat în vigoare după decesul regelui Ferdinand I pe 20 iulie 1927.

Regele Mihai alături de mama sa, Elena

Citește și: De ce a fost scos Nicolae din linia de succesiune a Regelui Mihai

 

La 11 februarie 1926, regele Ferdinand a hotărât ca fostul principe să primească numele de Carol Caraiman, eliberându-i-se un paşaport diplomatic. Carol s-a stabilit la Paris cu Elena Lupescu, unde primea regulat importante sume de bani şi alte mijloace materiale din partea Casei Regale.

Regenţa a devenit o sursă neîncetată de dispută pentru putere între partidele politice, iar instituţia reprezenta doar un decor, lipsită de orice autoritate. Naţional-ţărăniştii speculau nevoia poporului de fi condus de un adevărat şef de stat, însă acest lucru era făcut cu scopul de a-şi menţine puterea, fără nici un interes pentru persoana fostului principe. În cele din urmă, Carol a profitat de divergenţa existentă pe scena politică şi a sosit inopinat la Bucureşti în seara zilei de 6 iunie 1930. Cu mult tact şi abilitate şi-a atras de partea sa majoritatea liderilor politici, iar pe 8 iunie a depus jurământul în calitate de rege al României, punând astfel capăt crizei dinastice.

Carol al II-lea și excluderea prințului Nicolae din Casa Regală 

Prinţul Nicolae a fost cel de-al patrulea născut al regelui Ferdinand şi al reginei Maria şi fratele mai mic al lui Carol al II-lea. Acesta a trăit o impresionantă poveste de iubire cu Ioana Doletti, pentru care a preferat să fie exclus din Casa Regală, în 1937 decât să se despartă de ea. 

Prinţul Nicolae de Hohenzollern a trăit toată viaţa "în umbra coroanei României", după cum e intitulată şi cartea ce-i adună memoriile. Născut la 18 august 1903, în Castelul Peleş din Sinaia, Nicolae era fratele mai mic al viitorului rege Carol al II-lea şi cel de-al patrulea născut al cuplului Ferdinand-Maria, pe atunci doar prinţi moştenitori. A fost botezat de însuşi Ţarul Rusiei, Nicolae al II-lea.

Prințul Nicolae, alături de  Ioana Doletti

Fiind al doilea născut, ca băiat, în familia regală, îl excludea de la posibilitatea moştenirii tronului. Era  considerat cel mai frumos prinţ din Europa la vremea respectivă.

Moartea regelui Ferdinand, în 1927 şi urcarea pe tron a lui Mihai I, ce avea doar 6 ani, în condiţiile în care Carol al II-lea renunţase la dreptul de moştenire, preferând pasiunea pentru Elena Lupescu, l-a adus pe Nicolae, pentru câţiva ani, şi în prim-planul vieţii politice. Astfel, el a condus Consiliul de Regenţă, instaurat între 20 iulie 1927 şi 8 iunie 1930, ce a condus, practic, România. În 1931, Nicolae o cunoaşte şi se îndrăgosteşte nebuneşte de Ioana, soţia unui politician liberal, N.N. Săveanu, cu un an mai mare decât prinţul. Pasiunea fiind reciprocă, între cei doi se naşte o relaţie ce, în ciuda scepticilor, a durat până în 1963, la moartea Ioanei. După divorţul ei de Săveanu, Nicolae o ia de soţie, la 28 octombrie 1931, în localitatea buzoiană Tohani, de unde provenea familia Ioanei. Tot acum, ea îşi schimbă numele în Doletti. Vestea căsătoriei l-a şocat pe Carol al II-lea, deja rege din 8 iunie 1930, deşi fapta fratelui său semăna ca două picături de apă cu cea făcută de el însuşi în raport cu Zizi Lambrino.

Totul se va tranşa în 1937 când Carol, nemulţumit şi de apropierea lui Nicolae de legionarii ce deveniseră periculoşi pentru proiectele politice ale regelui, cere Consiliului de Coroană să îl decadă pe Nicolae din drepturile cuvenite unui membru al Casei Regale. Într-o ultimă mişcare de sfidare a fratelui mai mare, Nicolae renunţă el însuşi la acest statut, la 9 aprilie 1937 şi ia calea exilului, sub numele de Nicolae Brana.

Cei doi se stabilesc în Franţa, apoi în Spania, şi în cele din urmă în Elveţia, lăsând în urmă inclusiv Palatul Snagov, pe care Nicolae îl ridicase la începutul anilor 30 pentru a le fi reşedinţă. 

Irina, a treia fiică a Regelui Mihai, exclusă din ordinea succesiunii la tronul României

Irina Walker, a treia fiică a Regelui Mihai, a fost exclusă din ordinea succesiunii la tron, împreună cu toți descendenții săi, în octombrie 2014, după ce a fost condamnată de statul american la trei ani de închisoare cu suspendare deoarece organizase, împreună cu soțul ei, lupte ilegale de cocoși la ferma lor din Oregon, Statele Unite. Tot atunci, Regele Mihai i-a retras titlul de Principesă a României.

De asemenea, cu acest prilej, Regele Mihai i-a exclus din Casa Regală si pe Mihai de România Kreuger, al doilea nepot al sau, fiul Irinei, dar și pe sora acestuia, Angelica de România Kreuger.

În prezent, dintre cei 5 nepoți, Regele Mihai a mai păstrat doar doi în ordinea succesiunii la tron. Este vorba de sora lui Nicolae, Elisabeta Karina de Roumanie Medforth-Mills și pe fiica Principesei Sofiei, Maria. 

Principesa Sofia, reprimită în Casa Regală

Principesa Sofia, fiica Regelui Mihai si a Reginei Ana, care in 1998 s-a căsătorit cu Alain Biarneix, și care își inventase un titlu nobiliar și un supranume, Michel de Laufenburg, a fost reprimită în Casa Regală, după ce inițial fusese exclusă. Majestatea Sa Regele Mihai nu a fost de acord cu aceasă căsătorie, fapt care a dus la decăderea din drepturi printre care și acela de succesiune la tron, retrăgându-i și titlul de Principesă de România.

În 1999, Principesa Sofia a născut-o pe singura fiică Elisabeta-Maria, însă căsnicia cu Alain Biarneix s-a destrămat în 2002. În 2007, când Casa Regală a României a adoptat noul statut, Principesa Sofia a fost inclusă pe poziția  succesiunii la tronul României, urmată de fiica acesteia, Maria.

Principele Nicolae, exclus de la succesiunea tronului României

Pe  1 august 2015, Majestatea Sa Regele Mihai a semnat un document prin care a retras nepotului său Nicolae, fiul Principesei Elena, titlul de "Principe al României" și calificativul de "Alteță Regală". De asemenea, Regele a exclus pe Nicolae din Linia de Succesiune la Coroana României. Aceste hotărâri au intrat în vigoare în aceeași zi. 


Te-ar putea interesa








Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?


Copyright 2019 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.25