Dr. Cristian-Remus Papp a fost invitat la DC Anima, unde a discutat despre rolul șacalului în natură, miturile care circulă în jurul acestei specii și modul în care este perceput atât de presă, cât și de comunități.

"Șacalul… depinde pe cine-l întrebi. Pentru că, dacă ne uităm, să zicem, la știrile care apar în presă, șacalul apare ca „distrugătorul universal”. Se spune că acolo unde apare șacalul nu mai rămâne absolut nimic. Lucru pe care am reușit să-l demontăm, inclusiv împreună, în urmă cu aproape trei săptămâni, dar și în nenumărate alte ocazii, când am făcut monitorizare la șacal.

Am văzut foarte clar că, în teritoriul unei familii, sau, mă rog, al unui grup teritorial de șacal, apar și alte specii, chiar și specii pradă: fazani, rozătoare, competitori precum bursucii, arici, dar și alte specii de păsări. Deci, este clar un mit faptul că șacalul „rade absolut tot”. Este, într-adevăr, o specie despre care lumea înțelege destul de greu ce rol are în ecosistem. Însă vom ajunge și acolo, pentru a înțelege de ce este important să avem șacal, mai ales acolo unde alte specii de carnivore mari lipsesc.

Am mai auzit de foarte multe ori discuții despre faptul că șacalul ar fi periculos pentru om, că „dacă întâlnește omul, îl sfâșie”. Din nou, un mit. Când am avut ocazia să vedem doi șacali, chiar m-am apropiat de vizuina lor și nu au făcut altceva decât să se îndepărteze. Orice urmă de șacal a dispărut în momentul în care m-am băgat printre tufișuri. Am montat chiar și două camere cu senzori de mișcare în zonă și, de fiecare dată când m-am întâlnit cu șacalul, nu a fost absolut nicio problemă. Cred că mai tare se sperie șacalul de om decât invers.

Sigur, poate fi o specie problematică în anumite cazuri, dar, de multe ori, omul este cel care facilitează accesul la animale domestice, nesupraveghindu-le. Dacă mergem la varianta extremă, în Delta Dunării oamenii își lasă vitele la pășunat primăvara și se întorc după ele toamna. Animalele nu sunt supravegheate absolut deloc. Au existat cazuri în care, atunci când o vacă a fătat, șacalul și-a luat partea. Desigur, este ceva de condamnat, iar familia respectivă a rămas fără vițel. Însă, pe de altă parte, în natură așa se întâmplă: șacalul nu a făcut decât să speculeze o pradă ușoară, lăsată la îndemână de om.

Trebuie spus că șacalul poate aduce și beneficii. De exemplu, în 2018, când pesta porcină africană a început să facă ravagii în special în Delta Dunării, am reușit să merg acolo de trei ori și am văzut sute de carcase de mistreți pe canale și chiar pe Dunăre. Ultima dată, în octombrie, nu mai era nicio urmă de carcase. Șacalul consumase absolut toate acele resturi și, practic, a făcut un mare serviciu omului.

Altfel, fiecare carcasă ar fi trebuit căutată, identificată, luată, dusă și incinerată în condiții speciale de igienă maximă, un proces extrem de costisitor. Comparând cu ceea ce am discutat și data trecută, putem spune că rolul șacalului în acel moment a însemnat un beneficiu de ordinul milioanelor de euro, ceea ce nu este puțin.

Așadar, pe lângă poveștile vehiculate în presă, majoritatea neadevărate, șacalul are și părți bune. Tot din ciclul „miturilor” face parte și povestea că șacalul merge în sate și dezgroapă morții. Însă, când întrebi oamenii dintr-un sat, îți spun: „La noi nu, în celălalt sat”. Și tot așa. Până la urmă, este vorba și de o doză destul de mare de dezinformare", a explicat Dr. Cristian-Remus Papp, la DC Anima.