Apărută în 1997, piesa Barajul a fost montată în același an de Royal Court în Londra, apoi, doi ani mai târziu, pe Broadway. A câștigat Premiul Laurence Olivier pentru cea mai bună piesă a anului în 1998 și i-a adus lui McPherson, în același an, Premiul Criticii pentru cel mai promițător dramaturg. A fost votată printre cele mai importante piese ale secolului 20 într-un sondaj realizat de Royal National Theatre din Londra și face parte dintre cele mai bune 101 de piese ale tuturor timpurilor după părerea lui Michael Billington, criticul de teatru al ziarului The Guardian.
Citește și: FITCA 22 continuă: texte clasice în formule regizorale curajos de contemporane
Într-o mică localitate din apropierea unui baraj, în Irlanda, trei prieteni se întâlnesc într-un bar. Seara pare a se desfășura conform unui ritual banal dintr-un orășel în care nu se întâmplă mai nimic. Se discută despre vreme și despre venirea în localitate a unei tinere din Dublin. Iar prezența ei schimbă totul, căci oferă fiecăruia dintre bărbații care o înconjoară prilejul de a spune o poveste. Și pentru că socotesc că existența lor monotonă nu poate atrage atenția unei doamne rafinate, fiecare își pigmentează experiențele cu personaje din folclorul local. Atmosfera stranie, fantomatică, este punctată cu momente de un comic nebun, căci după fiecare dintre povești se revine la tachinările obișnuite între oamenii care se cunosc dintotdeauna. Totul până când străina le dezvăluie motivul pentru care a decis să plece din capitală pentru a se muta în orășelul lor. Și atunci, toate poveștile se spulberă, iar ei se arată solidari, prieteni, umani.
Jack, bătrânul singur, dar împăcat cu deciziile pe care le-a luat în viață(Marian Râlea), Finbar, întreprinzătorul care a ajuns să dețină aproape tot orașul(Romeo Pop),Jim, bărbatul în putere, care își dedică întreaga existență îngrijirii mamei sale (Gabriel Costin) și Brendan, proprietarul barului, care îi primește pe toți cu îngăduință(Alexandru Voicu)o primesc cu brațele deschise pe Valerie, tânara care caută pe cineva care să o accepte cu toată ciudățenia experiențelor ei recente (Simona Pop).
Decorul semnat de Dan Titza creează spațiul ideal pentru ca poveștile lor să beneficieze de atmosfera necesară, de la fiorul groazei, la emoția cea mai veridică. Andreea Vulpe, regizoarea spectacolului, conduce cu sensibilitate aceaste personaje, calibrează cu finețe nota de fantastic a poveștilor spuse, păstrând până în final suspansul la cote înalte.
Citește și: Eugen Drăguţescu: Jurnalul unei vieţi în imagini
„Omul să trăiască acolo unde-s prietenii şi lumina!, spune Jack, bătrânul holtei a cărui singurătate părea iremediabilă până când a înţeles că responsabilitatea faţă de comunitatea de care aparţii poate fi colacul de salvare, atunci când te simţi însingurat, izolat şi trist. Şi, odată cu el, simţim şi noi, realizatorii acestui spectacol, că e de datoria noastră să vorbim despre flagelul singurătăţii în lumea de azi: să-l asumăm, să-l cercetăm şi să-i căutăm soluţii. Dorim ca, prin intermediul acestui spectacol, să redăm societăţii noastre încrederea interpersonală, lipsa de tensiuni şi coeziunea socială”, declară regizoarea spectacolului, Andreeea Vulpe.
În 23 noiembrie 2016, de la ora 19:00, sunteţi așteptaţi la ARCUB, pentru premiera oficială a spectacolului Barajul de Conor McPherson, un spectacol despre lumina din oameni.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
