Aflăm de la Dan Ciachir, invitatul lui Ionuț Vulpescu de la podcastul Avangarda. Pe celebrul scriitor îl citiți, sâmbătă de sâmbătă, pe DC News.
Redăm dialogul dintre Dan Ciachir și Ionuț Vulpescu:
I.V.: De unde vă luați, de unde vă cumpărați cărțile înainte de 1989?
D.C.: Le cumpăram de la librărie. De obicei Dan Zamfirescu, Popa Zamfirescu, cum i se spunea în mediile noastre, că făcuse teologia, el lua, cum să vă spun, în cantități... nu lua niciodată mai puțin de zece exemplare, sau douăzeci, și atunci le găseam la el și le și știam. Și așa se ajunge la un anticar.
200,000 de lei, lui Radu Sterescu, în plin comunism, pentru cărți prohibite?
I.V.: Trebuie să evocăm o figură, extrem de interesantă, a lui Radu Sterescu.
D.C.: Radu Sterescu a fost un anticar clandestin. A făcut și închisoare pentru asta. Găseai la el orice, interzis sau nu, sau dacă nu găseai, îți făcea rost, într-o săptămână, în zece zile. Și știu un scriitor care i-a dat 200,000 de lei, a cumpărat cărți de la el, se documenta pentru un roman. Era el însuși un om foarte cultivat. Locuia – am intrat în casa aceea cu etaj, pentru că stătea acolo un prozator, Alexandru Monciu Sudinschi, un prozator de care s-a auzit foarte bine, cu care eram prieten.
I.V.: A făcut Filosofie.
D.C.: Da. Lângă restaurantul Ovidiu. Deci acum e Bd. Mihalache, era Bd. 1 mai. La două case de el a stat, după ce a pierdut totul, Gogu Rădulescu. Dar eu nu am mai apucat perioada aceea, ’89-’90. Și acum regret că nu am dat 500 de lei, care era o sumă prin anii ’75-’78, pe Caragiale, Opera completă, începută ediția de Zarifopol, și pe urmă continuată de Cioculescu. Murise între timp Paul Zarifopol. Superb!
I.V.: Dar cum de avea Radu Sterescu toate aceste cărți?
D.C.: Asta nu se poate ști și nu îl întreba nimeni, nu interesa pe nimeni de unde le procura. Îi interesa să le aibă, și Y compris, cum ar zice franțuzul, din străinătate. Cred că l-au și tolerat o perioadă, dar avea un renume, era un om cultivat, care știa, se pricepea. A mai fost alt anticariat, nu Negruț, imediat o să vă spun, exact la Curtea Veche, unde acum se restaurează, ați văzut că e o pasarelă, ei, e un parter, al unei clădiri mai înguste, parter și etaj, un om care avea, prăvălia poate că era chiar de stat, că nu puteai să ții anticariat particular după 1959. Nu puteai orice negoț particular să faci. După aceea au venit mandatarii. Și au deschis o altă epocă. Dar acest – acum nu îmi vine, în -uț, tot așa, un om care se pricepe, dar era în relații cordiale cu mulți scriitori. Acolo era frecventat și de Dan Zamfirescu.
Un serial DC News, cu Dan Ciachir
I.V.: Continuați și publicați, în DC News aveți astfel de mărturii, de evocări. Mergeți înainte. Ce perioadă o să abordați în următoarele?
D.C.: E puțin greu, deocamdată vreau să fac un serial la DC News cu memoriile lui Enzo Ferrari. Corelate și cu Alfa Romeo, pe care a salvat-o Mussolini, mi se pare. Toată lumea recunoaște, și îmi place, pentru că sunt niște lucruri, mie mi-au plăcut industriașii... Malaxa a fost pentru mine, v-am spus figura de stil a lui Țuțea. V-am mai spus: „A trimis la înmormântarea lui Nae Ionescu, o coroană de flori înaltă cât o sondă”.
I.V.: În casa lui Malaxa de pe Aleea Alexandru e sediul ICR de azi, care nu mai e înalt ca o sondă.
D.C.: Nu, aia era coroana de flori. Nici nu e o clădire cu gust, dar o dată, ducându-mă să îmi iau banii pe colaborarea de la Lettres Internationale, această superbă revistă, pentru că nu știu ce se vopsea, se zugrăvea, a trebuit să o iau prin altă parte, prin stânga, și atunci am recunoscut elementele pe care le descrie Petre Dumitriu la casa lui Nae.
VEZI ȘI: Ziariștii francezi, uimiți că la București jurnaliștii de stânga erau prieteni cu cei de dreapta: "Li s-a părut monstruos" - https://www.dcnews.ro/ziaristii-francezi-uimiti-ca-la-bucuresti-jurnalistii-de-stanga-erau-prieteni-cu-cei-de-dreapta-li-s-a-parut-monstruos_918539.html
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
