„Trădare“ de Harold Pinter, în regia lui Bobi Pricop, premieră la Teatrul Național din Târgu-Mureș

Spectacolul, jucat la Sala Mare, în regim studio, propune o abordare neconvenţională și profund actuală a unor teme fundamentale pentru natura umană. Pe fundalul aparent idilic al unor familii „de succes“, se proiectează eşecul a trei adulţi incapabili să-şi gestioneze prieteniile, pasiunile şi duplicitatea care începe să le definească vieţile.

Scrisă de dramaturgul englez Harold Pinter, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, piesa este o reconstituire percutantă, în cronologie inversă, a formării şi dezintegrării unui triunghi amoros, prin retrăirea momentelor esenţiale în care trădarea a devenit adevărata natură a relaţiilor de prietenie, iubire și încredere.

Din distribuţie fac parte actorii Elena Purea– Emma, Richard Balint– Robert, Theo Marton– Jerry şi Mihai Crăciun– Chelnerul. Traducerea piesei e semnată de Bobi Pricop, regia tehnică a spectacolului e asigurată de Teodora Crăciun, iar lighting design-ul e realizat de Attila Kászoni. Producţia are o durată de 1 oră şi 30 minute şi este recomandată persoanelor cu vârsta peste 14 ani. Spectacolul va fi supratitrat în limba maghiară.

Memory play: trecutul, un sit arheologic al istoriilor personale

”Ce m-a interesat la acest text, dincolo de poveste, a fost această convenție a cronologiei inverse, spune regizorul Bobi Pricop. Spectacolul Trădare, împreună cu Old Times (1971) și No Man's Land (1975) sunt piesele lui Pinter asociate cu ideea de memory play, pe care a inventat-o Tennessee Williams, odată cu Menajeria de sticlă. În piesele acestea contează mai mult ce-și amintesc personajele sau ce interpretare dau ele realității, decât ceea ce s-a întâmplat de fapt. Și mi s-a părut foarte valoroasă ideea asta de vizitare a trecutului, ca pe un fel de sit arheologic al unor istorii personale și a modului în sunt ambalate de creierul nostru. Mi s-a părut că e un prilej de interogare a propriilor noastre amintiri și traume, vulnerabile la tot felul de experiențe exterioare, a modului în care întâmplări ulterioare influențează și modifică în memoria noastră un anumit moment din trecut.

Cred că acesta este primul spectacol, după experiența cu Rinocerii, de la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova, unde i-am fost asistent de regie, în care am simțit atât de puternic influența lui Bob Wilson. Dar este evident și produsul întâlnirii cu scenografa Oana Micu. Pregătim de un an conceptul, inspirați de niște artiști vizuali precum Gillian Wearing, fotografele Nadia Lee Cohen și Cindy Sherman, sau regizoarea Susanne Kennedy.

Așa că am imaginat un fel de muzeu, o capsulă izolată în timp și spațiu, unde o amintire există, în sine, ca un fel de exponat antropologic, un tip de comportament uman expus în vitrină. Dar această capsulă este deopotrivă și o celulă a memoriei, care ne permite să observăm detașat modul în care creierul stochează o anumită amintire. Spectacolul permite tocmai această dublă perspectivă, de formare a unei amintiri și de observare a ei într-un fel de laborator aseptic emoțional, în care experiențele umane cele mai profunde, ale unor oamenii trăind în anii 1970, sunt revizitate cândva în viitor de niște personaje-androizi”, a concluzionat Bobi Pricop.

Regizorul Bobi Pricop este una dintre cele mai provocatoare și relevante voci din tânăra generație de regizori, un artist care îmbină conştiinţa socială activă cu interesul pentru noile media şi tehnologiile emergente, pentru a testa limitele teatrului și convențiilor artistice.

Montează cu predilecţie texte contemporane, este dublu nominalizat UNITER la categoria Cel mai bun regizor şi a obţinut numeroase nominalizări şi premii naţionale şi internaţionale. La Compania „Liviu Rebreanu“, Bobi Pricop a semnat regia spectacolului „Teroare“ de Ferdinand von Schirach, la Sala Mare, în 2018. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News