Politologul și cercetătorul Eugen Gabor a vorbit, în cadrul podcastului Avangarda, moderat de Ionuţ Vulpescu, despre suveranismul mascat ca iliberalism, oferind exemplul...

"Am avut un interes pentru social-democrație încă din adolescență. Eu eram pasionat de lectură, citeam destul de mult, am avut norocul acesta de a avea acces la cărți și dădeam peste destul de multă literatură, care prezenta social-democrația într-o cheie negativă. Uneori, unii lideri social-democrației erau prezentați aproape ca fiind malefici. Era perioada aceea în care era aproape un fel de obsesie pentru interbelic, pentru idealizarea interbelicului și orice avea legătură cu stânga era considerat compromis, era demonizat și am citit destul de multe cărți, fragmente, care mergeau pe linia asta, și argumentele mi se păreau ușor trase de păr, adică nu părea credibilă varianta asta conform căreia oricine merge un pic într-o direcție de stânga, deja e malefic, deja e nihilist, vrea să distrugă, vrea să submineze civilizația și de aici acest interes care s-a dezvoltat și când am ajuns la Facultatea de Științe Politice – SNSPA. Am zis într-o primă fază să fac o lucrare de licență despre social-democrație. A ieșit o lucrare care a fost apreciată de comisie, m-am înscris la masterat și zic de ce să nu continui tot pe aceeași direcție? Și am realizat o lucrare de disertație, care a analizat comparativ partide social-democrate din regiunea noastră, Europa Centrală și de Est. Și deja asta era în 2016, deja imaginea nu era prea încurajatoare; în Polonia stânga se prăbușise, în Cehia era un prag de prăbușire, până la urmă în ambele țări a ajuns în afara Parlamentului, la un moment dat, acum avem un fel de reviriment în Polonia", a declarat Eugen Gabor în cadrul podcastului.

Suveranismul, mascat ca iliberalism - Cazul Slovacia

Iată ce a spus Eugen Gabor după ce Ionuţ Vulpescu a punctat că "Nici 8 ani mai târziu, 9 ani mai târziu tabloul nu e mai senin".

"Nu, în Ungaria deloc, să spunem că ar mai rezista în Slovacia, dar și-a schimbat complet natura, a deviat înspre acel așa numit suveranism, care e mai degrabă un fel de iliberalism și am încercat să înțeleg de ce acest declin, de ce misiunea asta modernizatoare pe care și-o asuma social-democrația nu este continuată. Bineînțeles că eram interesat și de ce se întâmplă în România și am tras niște concluzii, dar cumva simțeam că demersul nu a fost dus la bun sfârșit. Încă niște concluzii definitive nu aveam. Și am găsit, așa lucrând la dizertație, o ipoteză pe care am vrut să o studiez și pe care până la urmă am invalidat-o în această carte. Am crezut că poate că acest declin și această pivotare cumva spre centru, care a dus la o pierdere a identității social-democrate, e o consecință a trecutului comunist. Mă gândeam poate că aceste partide sunt în căutarea unei legitimități democratice și poate că ele, să spunem, că vor să se delimiteze complet de trecutul comunist și atunci se duc spre centru, își pierd identitatea și sunt respinse de electorat. Și atunci am zis hai să aleg două cazuri din Europa Centrală", a mai punctat acesta.