Criza costului vieții nu e o problemă nouă. Și în Antichitate, oamenii se confruntau cu scumpiri și lipsuri.
Viața de zi cu zi a devenit considerabil mai costisitoare, un fapt recunoscut de majoritatea oamenilor. O analiză realizată de Reuters arată că, în ciuda încetinirii inflației, prețurile la bunuri și servicii rămân mult peste nivelurile de dinaintea pandemiei.
Crizele legate de costul vieții nu sunt un fenomen nou. Ele au avut loc în diferite perioade și locuri de-a lungul mileniilor.
Dacă analizăm presiunile legate de costul vieții în vremurile Greciei și Romei antice și modul în care oamenii de atunci au făcut față acestor dificultăți, putem învăța ceva despre cum să ne confruntăm cu problemele noastre actuale.
Costul vieții era un subiect de discuție și în Antichitate, în special prețul terenurilor și alimentelor.
Scriitorul roman Plinius cel Tânăr (aprox. 61-113 d.Hr.), într-una dintre scrisorile sale, îi spunea unui prieten despre creșterea prețului imobiliarelor: „Ai auzit că prețul terenurilor a crescut, mai ales în apropierea Romei? Motivul acestei creșteri bruște a stârnit multe discuții.”
Eruditul grec Ateneu, care a trăit în Naukratis, Egipt, în jurul anului 200 d.Hr., a scris o lungă lucrare numită Cei învățați la banchet, în care descrie o cină festivă.
Personajele din această carte se plâng adesea de prețurile alimentelor și ale bunurilor. De exemplu, un personaj se plânge de prețul peștelui: „Nu cred că am văzut vreodată pește mai scump. Poseidon, dacă ai primi 10% din cât se cheltuie zilnic pe el, ai fi de departe cel mai bogat zeu!”
Se spunea frecvent că peștele era extrem de scump și că vânzătorii de pește încercau să înșele clienții.
De fapt, poetul Antifanes (aprox. 408–330 î.Hr.) se plângea că „nu există grup mai detestabil” decât vânzătorii de pește și cămătarii.
Citește și: Orașul din România care-și serbează „zilele”. Scoate 1,6 milioane de lei pentru o petrecere de 7 zile
Oamenii din Antichitate erau conștienți că o criză a costului vieții poate provoca tulburări politice.
După cum scria poetul roman Lucan (39-65 d.Hr.), „Cauzele urii și sursele popularității politice sunt determinate de prețul alimentelor.”
Așadar, cum au abordat conducătorii antici această problemă? Una dintre soluții era ca liderul să acopere costul inflației.
De exemplu, omul de stat atenian Demostene (384-322 î.Hr.) menționează o criză a prețului grâului care a fost rezolvată prin creșterea importurilor: „Când prețul grâului a crescut și a ajuns la șaisprezece drahme pe medimn, am importat peste zece mii de medimni de grâu și l-am vândut la prețul normal de cinci drahme pe medimn.”
O altă soluție era impunerea unor reglementări stricte asupra pieței. De exemplu, împăratul roman Alexandru Sever (a domnit între 222-235 d.Hr.) s-a confruntat odată cu un grup de cetățeni nemulțumiți. Aceștia au cerut reducerea prețului la carne de vită și porc, care devenise inaccesibilă.
Alexandru Sever, potrivit unui biograf anonim care relatează această întâmplare, „nu a decretat o reducere generală a prețurilor”. În schimb, împăratul „a interzis sacrificarea porcilor tineri, scroafelor, vițeilor și vacilor. În doi ani sau chiar într-un an și ceva, a existat un asemenea surplus de carne de porc și vită, încât, dacă anterior o livră costa opt minutili, prețul a scăzut la două, ba chiar la una per livră.”
Citește și: O adolescentă din Iași s-a spânzurat, copleșită de presiunea Evaluării Naționale
Scriitorul grec Plutarh din Chaeronea (46-119 d.Hr.) relatează o poveste despre marele filosof Socrate (circa 470-399 î.Hr.), care trăia în Atena.
Într-o zi, potrivit lui Plutarh, un prieten de-ai lui Socrate, s-a plâns de „cât de scump este orașul”: „Vinul chian costă o mină, o robă purpurie trei mine, o jumătate de pintă de miere cinci drahme!”
În replică, Socrate l-a luat de mână și l-a îndemnat să caute chilipiruri sau lucruri mai ieftine, spunând: „O vestă fără mâneci la zece drahme! Orașul e ieftin!”
Socrate voia să spună că, chiar și în vremuri scumpe, este posibil să găsești produse accesibile pentru a economisi bani. Trebuie doar să cauți mai bine și să îți reduci standardul de trai. E greu, dar necesar.
Socrate oferea și sfaturi de angajare pentru cei în dificultate. Potrivit prietenului său, istoricul Xenofon din Atena (430-350 î.Hr.), când un veteran sărac a venit la Socrate plângându-se că nu are bani și întrebând cum să facă față cheltuielilor, Socrate i-a spus: „Apucă-te de o muncă cât mai curând, care să-ți asigure traiul la bătrânețe.”
Socrate credea că este mai important să te asiguri că vei avea bani la bătrânețe decât să te bucuri pe deplin de slujba ta actuală. Este posibil să trebuiască să accepți lucruri neplăcute pentru a atinge siguranța.
Cei mai mulți oameni din Antichitate ar fi spus că, în timpul unei crize a costului vieții, este mai bine să fii răbdător, să trăiești simplu și să aștepți vremuri mai bune.
Așa cum scria Plinius cel Tânăr (circa 61-113 d.Hr.) într-una din scrisorile sale: „Veniturile mele sunt mici sau incerte, dar lipsurile pot fi compensate printr-un trai simplu.”
Dacă politicienii nu pot rezolva problemele, atunci depinde de noi să le facem față cât mai bine posibil.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu
de Anca Murgoci